Părintele Vasile Beni: Furtunile din viața noastră

Poate că fiecare dintre noi a venit astăzi la biserică purtând o furtună în suflet. Unii au grija copiilor. Alții poartă durerea unei boli. Alții sunt apăsați de lipsuri sau de necazuri. Astăzi Hristos ne spune tuturor același lucru: „Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți!”

           Dragii și bunii noștri credincioși!

     Textul Evangheliei la duminica a noua după Rusalii nu vorbește doar despre o furtună petrecută acum peste două mii de ani. Ea vorbește despre furtunile prin care trece fiecare om. Viața fiecăruia dintre noi este asemenea unei corăbii care înaintează pe marea acestei lumi. Uneori marea este liniștită, iar alteori valurile sunt atât de puternice încât avem impresia că ne vom scufunda.

   Sunt furtuni în familie, când dragostea este încercată. Sunt furtuni în suflet, când apar îndoiala, deznădejdea sau frica. Sunt furtuni ale bolii, ale lipsurilor, ale singurătății și ale pierderii celor dragi. În asemenea clipe ne întrebăm: „Unde este Dumnezeu?” Evanghelia ne răspunde: Dumnezeu nu este departe. El vine către noi chiar prin mijlocul furtunii.

    Când apostolii L-au văzut umblând pe mare, nu L-au recunoscut. Credeau că este o nălucă și au strigat de frică. Atunci Domnul le spune cuvintele care au mângâiat milioane de oameni de-a lungul veacurilor: „Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți!” Aceste cuvinte sunt adresate și nouă. Hristos nu ne promite că nu vom avea încercări. El nu spune că marea va fi mereu liniștită. Dar ne promite că nu vom fi niciodată singuri.

       Sfântul Apostol Petru, plin de iubire, spune: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe apă”. Și Domnul îi răspunde simplu: „Vino!” Petru coboară din corabie și face ceea ce niciun om nu poate face prin propriile puteri: merge pe apă. Dar numai câtă vreme privește spre Hristos. În clipa în care își îndreaptă privirea spre vânt și spre valuri, începe să se afunde. Aici este una dintre cele mai mari lecții ale Evangheliei. Atunci când privim numai la necazuri, ele devin uriașe. Când privim spre Hristos, El devine puterea noastră.

       Petru nu piere. El rostește una dintre cele mai scurte și mai puternice rugăciuni din Sfânta Scriptură: „Doamne, scapă-mă!” Și Evanghelia spune un cuvânt minunat: „Îndată Iisus, întinzând mâna, l-a apucat”.

     Se spune că o corabie a fost prinsă într-o furtună cumplită. Cerul era întunecat, vântul bătea cu putere, iar valurile izbeau corabia din toate părțile. Pasagerii plângeau, se rugau și credeau că sfârșitul este aproape.  În toată acea panică, cineva a observat un băiețel care stătea liniștit. Nu plângea, nu era speriat și privea marea cu multă pace. Un călător l-a întrebat: — Copile, nu-ți este frică? Băiatul a răspuns zâmbind: — Nu. Tatăl meu este la cârma corăbiei.

      Și noi suntem uneori înspăimântați de furtunile vieții. Ne sperie viitorul, nesiguranța, boala sau încercările prin care trecem. Dar să nu uităm niciodată: Tatăl nostru este la cârma corăbiei. Nimic nu-I scapă de sub privire. Nici o lacrimă nu este neștiută de El. Nici o rugăciune spusă din inimă nu rămâne neascultată. De aceea Sfântul Apostol Pavel spune: „Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră?” (Romani 8, 31).

     Poate că fiecare dintre noi a venit astăzi la biserică purtând o furtună în suflet. Unii au grija copiilor. Alții poartă durerea unei boli. Alții sunt apăsați de lipsuri sau de necazuri. Astăzi Hristos ne spune tuturor același lucru: „Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți!” Să nu ne uităm mai întâi la valuri, ci la Hristos. Să nu ne lăsăm biruiți de frică, ci de credință. Și când simțim că puterile ne părăsesc, să rostim din toată inima rugăciunea lui Petru: „Doamne, scapă-mă!”

     Dumnezeu nu ne scapă întotdeauna de furtună, dar nu ne lasă niciodată singuri în furtună. Furtuna i-a adus pe apostoli la o credință mai adâncă, iar încercările noastre, dacă sunt trăite cu Hristos, pot deveni calea prin care ne apropiem mai mult de El. Important este să nu uităm niciodată că, atunci când ni se pare că valurile sunt mai puternice decât noi, Hristos este întotdeauna mai puternic decât valurile”.

Vă doresc tuturor să fiți binecuvântați, să nu uităm ca sus să avem inimile, iar Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți. Amin!

Pr. Vasile Beni