Elena M. Cîmpan – Poeme de ziua mea

Tatăl

El a rămas cu un ochi întredeschis
Toate fotografiile momentului
Surprind acest fapt
Fără niciun artificiu
Pământul n-a reușit să-i închidă
Ochiul de tot
Plânsul nu l-a acoperit
Ochiul acela e ca o fereastră deschisă
Către mine, din cer…

Mama

Blândețea i-a rămas în obraji,
Moi și fini ca de mătase,
Inima ei părăsită
Începe repede să plângă
Mâinile delicate nu au uitat
Să frământe aluatul
Picioarele slabe și ele au trădat-o
Încât nu mai poate merge ca altădată
Din monturi, într-o zi,
îi vor crește muguri...

Fiul

Am urcat împreună muntele
Până acum
Tu, din copil,
ai devenit bărbat,
Eu, din femeie,
m-am făcut toată mamă,
Puternic ești, ca Hercule,
Raze de lumină cu tine,
Aură în jurul tău…

Viața

Viața e o acumulare
De griji
Iar când acestea se adună
De un sicriu
E sfârșitul…

În vis

Mereu la orizont
Același, în vis,
Drumul lui trece prin visul meu
Așa că n-are încotro
Zilele-mi s-au transformat în noapte
Așa că n-am încotro
Visez...

Un sărut, o sirenă

Cu o ritmicitate de ceasornic
În acea seară de vară
Când norii se jucau pe cer
Un alfabet morse
Pe care doar noi îl auzeam
Și îl înțelegeam
Transmitea semnale
De dincolo de zare
Un sărut, o sirenă
Un sărut, o sirenă
Gesturi simple
Care să ne salveze…

Cartea

A ta e mai frumoasă
Ba a ta
Cartea ta aș lua-o cu mine
Pe o insula pustie
Ba pe-a ta
Pentru noi, la început n-a fost cuvântul,
Ci cartea ta
Ba a ta
Pe piept să stea cartea ta
Ba a ta…

Poezia

Am ascuns-o în sân
Sub pernă, în dulap,
La rădăcina unui copac,
Am uitat-o în tren, în avion,
În parc, pe o bancă,
În locuri unde
nu m-am mai întors vreodată,
Am dus-o în pădure
și am lăsat-o acolo
Dar ea s-a întors la mine
în mai puțin de o oră...