Doamna folclorului românesc, Cornelia Ardelean Archiudean, își sărbătorește astăzi ziua de naștere

Când Hashem a creat lumea, a făurit oamenilor un instrument de a comunica între ei. Acest “instrument” dăruit omului este vocea lui. Și așa Hashem a văzut că este un lucru bun, și astfel oamenii au reușit să se înțeleagă între ei. Doar că El a considerat că trebuie să construiască și ființe umane care trebuie să își utilizeze vocea lor nu doar în scopuri de comunicare practică, ci în exteriorizarea sufletului (Neshama).Și astfel El a creat și acei foarte puțini oameni care prin vocea lor pot să alinte sufletele din jurul lor.

Într-un dialect ardelenesc, El a dat naștere unei voci originare din satul Ocnița - Cornelia Ardelean Archiudean - care astăzi își sărbătorște aniversarea în acest an special 2021. Din toată inima și din tot sufletul, "talentului unic, fata de sub vii" țin să punctăm acest moment aparte printr-un poem dedicat marii interprete de muzică populară.

În mod special vreau să îi mulțumesc fiului satului, cronicar si colonel în rezervă Florentin Archiudean, cât și tinerei interprete de muzică populară Teodora Florea pentru colaborarea în realizarea acestui articol.

Eu nu am fost o Mamă-Ină!

Înainte să-mi sărbătoresc Bad Mitzwa,

Surioara mea nici de cinsprezece ani,

I-a dăruit din suflet lui Dumnezeu inima,

Să-mi facă loc ca să le cânt la ardeleni.

Și mama mea a purtat haine de jale,

Și eu nu am putut să înțeleg atunci,

De ce iubirea are doar o singură cale,

Să iubești mult și la final să nu ajungi.

Să îți dorești să ai lucruri împărătești,

Și visul tău să devinî chiar realitate,

Să primești daruri la fel ca în povești,

Și tot să crezi că nuțti s-a făcut dreptate.

Întotdeauna am fost o ființă fericită,

Cu un suflet ca Mama-Ina și ca Tata-Uț,

Dar acest suflet și-a pus întrebarea tristă,

Cum ar fi fost să fi avut și eu un copiluț?

Un copiluț la fel ca a mea sora Viorica?

Sau ca al meu frate aprig, jucăușul Ion?

Sau de ce nu ca fosta nevinovata Maria?

Dar ar fi fost un stejar cu glas de cocon.            

Dar stejarii cresc întotdeauna în pădure,

Și în pădure doar Dumnezeu e pădurar,

El crește stejarii și El ucide neagra mure,

El știe rostul viețuitoarelor întregului hotar.

De ce să mai gândesc sau să mai analizez,

De ce să mai caut în spatele unui gust acru,

EL de sus mi-a dat misiunea divină să visez, 

Atunci când râd și plâng în horitul meu sacru.       

© Daniel Catinean | Bruxelles 2021.03.20