Colind la Catedrala „Coroana Maicii Domnului”. Cu Steaua am călătorit....

„Am pornit cu vestea bună,

Lui Iisus cântări răsună,

Peste munți și văi.

Răsună și-n casa voastră,

Glasul nost de la fereastră,

Cânt de zurgălăi.”

Crăciunul, vremea colindelor....Crăciunul, vreme de poveste la gura sobei, privind pe un ochi de fereastă la fulgii pufoși de zăpadă, care se aștern din cer, de parcă toți îngerii își scutură aripile. Să-I facem loc în casă lui Dumnezeu cel Întrupat și acesta să fie motivul bucuriei acestor zile. Lumina stelei călăuzitoare și lumina lui Hristos să ne arate calea, pentru că oricâte luminițe, artificii și strălucire ar fi în jurul nostru, dacă nu o lăsăm să pătrundă în inima noastră pe cea adevărată, dătătoare de viață, în van este totul.

            Acesta este motivul pentru care noi, colindătorii de la Școala Gimnazială „Lucian Blaga”, ne-am pornit a-i colinda pe credincioșii Catedralei  „Coroana Maicii Domnului” și pe slujitorii acesteia, aducându-le tuturor în dar o scenetă de Crăciun, colinde și, mai ales,  bucuria.

            Un frumos colind spune: „Dacă-n fiecare zi/, Crăciunul ar veni/ Ce bucurie-ar fi!” Bucuria a fost la ea acasă în spațiul sacru al bisericii, unde copiii au păși cu emoție pentru a reaminti tuturor care este adevărata semnificație și trăire a Sfintei Sărbători. Îngerașii îmbrăcați în alb, Maria și Iosif, Magii, Păstorii, Irod cu ai lui ostași au fost interpretați într-un mod atât de tainic, de firesc și de sensibil de către elevii clasei a VI-a A și a V-a C ai școlii noastre, fiind coordonați și îndrumați cu mult drag de către prof. Mirela Rus, Marinela Săsărman și Cecilia Brendea (prof. CSEI nr. 1, școală cu care am început o frumoasă colaborare). Au răsunat colinde îngerești, căci am simțit cu toții cum „Cerul și pământul colindă împreună”.

            Gazde primitoare, părintele protopop, Alexandru Vidican, care ne-a întâmpinat cu un cald cuvânt de „bun venit”, părintele profesor, Nicolae Feier, care a mulțumit cu sinceritate și duioșie tuturor pentru darul pe care l-am făcut, și părintele Emanuel Vidican, s-au bucurat de puritatea și profunzimea cu care micii „actori” și „interpreți” au adus în sufletele tuturor lumina. Cu emoția evocării, părintele profesor și-a amintit și ne-a împărtășit și nouă momentul în care, copil fiind și jucând într-o scenetă cu aceeași temă, „Nașterea Mântuitorului”, a interpretat rolul unui mag. A mărturisit că acum a trăit parcă cu și mai mare emoție fiecare moment, îndemnând copiii să nu-și uite originea, părinților și dascălilor să îi învețe ce înseamnă Crăciunul, precum și celelalte Sfinte Sărbători și tradiția noastră de veacuri.

            Copiii, dar și noi, deopotrivă, am simțit cum se coboară HARUL, am simțit cum steaua ne vestește, din nou, IUBIREA. Astfel de momente, copilașii cu toată inocența lor, trăirea unor clipe binecuvântate, ne arată că atunci este HAR, atunci este Dumnezeu, când dăruiești fără a aștepta să ți se mulțumească, când te jertfești și poate nu ai recunoștință, când iubești de multe ori fără să simți iubirea întorcându-se, când ierți chiar și când nu mai poți sau nu ești iertat, când slujești fără să simți vreo prețuire, când clădești fără a avea vreo nădejde că zidul nu se surpă, acolo este Dumnezeu....Dumnezeu este acolo unde îl ții în brațele iubirii tale pe cel care te trădează sau te dezamăgește, este acolo unde înduri fără a cârti, când taci sau vorbești de dragul adevărului....acolo se face lumină unde rămâi liniștit și resemnat, cu toate că ești nedreptățit, atunci când vrei să crezi, deși îndoiala roade din tine.....acolo este HAR și BINE unde crezi, deși nu vezi cu ochii trupești, ci doar cu cei ai sufletului. „Totul să-ți aparțină, dar tu de toate să te lipsești...” (Părintele Iustin Pârvu)

            Vreau să cred că fărâme din toate acestea ne-au fost revărsate în suflet prin ochi și glasuri de copii care au răsunat în frumoasa noastră catedrală, pregustând astfel din plin bucuria divină a Nașterii Pruncului Iisus. Iar pentru aceasta mulțumim Bunului Dumnezeu, fiindu-i recunoscători pentru copiii pe care îi avem și mulțumim părinților care i-au născut. Recunoștință și prețuire simțim față de bunii părinți care ne-au găzduit în cea mai frumoasă biserică, precum și dragelor mele colege, Cecilia Brendea și Marinela Săsărman, pentru dăruire și implicare, dar și doamnelor director care ne-au oferit tot sprijinul și dragostea lor pentru a aștepta Sărbătoarea Crăciunului împreună, având parte de clipe alese.

            Crăciunul este sărbătoarea darurilor, Crăciunul este iubire, este viață și nădejde. Și, cu oameni care aprind și întrețin flacăra speranței și a dragostei, nu avem cum să rătăcim calea spre lumină. Fie ca, odată cu Nașterea Pruncului Sfânt, să se întrupeze în noi bunătatea, iertarea, credința și să păstrăm ceea ce vom primi în Seara Sfântă de Crăciun. Sărbători binecuvântate!    

            „La tot omul, de Crăciun

            Arde lumina-n casă

            Și de-o fi rău, și de-o fi bun

            Are ceva pe masă.

            Se naște astăzi Scump Iisus

            Lumina lui o lasă,

            Căldură-n inimi ne-o adus,

            Ne-o strâns pe toți acasă.

Să fie anul mult mai bun,

            Să fie sănătate,

            S-aibă și cei ce n-au avut,

             S-avem cu toți de toate.”

SĂRBĂTORI BINECUVÂNTATE!

                                                                       Prof. Mirela Rus