Pr. Vasile Beni: Puterea Sfintei Cruci. Tuturor celor care purtaţi numele Constantin şi Elena vă dorim mulţi şi binecuvântaţi ani!

       De fiecare dată când ne facem semnul sfintei Cruci, Îl chemăm în ajutor pe Tatăl, Care a creat lumea, pe Fiul, Care a Mântuit-o, şi pe Duhul Sfânt care ne poartă de grijă.

      Mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri suntem de la ţară. Şi ne aducem aminte, că de fiecare dată, când plecam de acasă la munca  pe hotar, la lucrul câmpului, cum ne făceam semnul sfintei Cruci zicând: ,,Doamne ajută-mă la sfânta zi de azi!”

                              Dragii noștri credincioși! Hristos a Înviat

               Sfânta Cruce ne însoțește pe fiecare dintre noi de la leagă-n până la mormânt. Pentru că prin semnul Crucii este pecetluit pruncul la Botez, cu Sfânta Cruce se binecuvântează inelele la logodnă, dar și cununile ce se pun pe capul mirilor, prin semnul Sfintei Cruci în Taina Spovedaniei primim dezlegare de păcate și tot Sfânta Cruce îl veghează pe creștin la mormânt.

       Fiecare slujbă începe și se termină cu semnul Sfintei Cruci. Crucea sfințește Bisericile și sfintele Altare. Binecuvântare  în semnul Sfintei Cruci, schițat de mâna preotului peste Sfântul Potir și Sfântul Disc, face sfințirea pâinii și a vinului în Trupul și Sângele Mântuitorului. Afundarea mâinii preotului în apă în semnul Sfintei Cruci sfințește apa. Semnul Sfintei Cruci ne aduce aminte de tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi şi, totodată, de tot ceea ce noi înşine trebuie să facem pentru El.

           Prin semnul pe care-l facem asupra noastră când ne sculăm, când mâncăm, când începem sau sfârșim un lucru îi cerem ajutorul dar îi și mulțumim lui Dumnezeu zicând: ,,Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh şi acum și pururea și în vecii vecilor” .

         Sfântul Vasile cel Mare ne învaţă că: „Semnul sfintei Cruci este o mărturie văzută a credinţei noastre pentru că îl chemăm pe Tatăl care toate le rânduieşte, pe Fiul care toate le săvârşeşte şi pe Duhul Sfânt care pe toate le plineşte”.

    Împăratul Constantin era în faţa unei grele încercări, pentru că trebuia să se lupte cu împăratul Maxenţiu şi a cărui armată era mai numeroasă. Întrebând-o pe mamă ce să facă, să se predea sau să se ducă la luptă, ea l-a îndemnat să se roage la Dumnezeu. Pe tânărul împărat nu l-au convins aceste cuvinte, iar Dumnezeu I se arată prin puterea Crucii. Convertirea lui Constantin cel Mare s-a petrecut în mod miraculos. I s-a arătat în vis crucea lui Hristos pe cer, sub forma unor stele luminoase şi deasupra ei scria în latină ,,Prin acest semn va învinge!”

       Dacă suntem atenţi de fiecare dată când ne închinăm şi sărutăm icoana sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena, în iconografia ortodoxă, sfinţii împăraţi Constantin şi mama sa Elena, au între ei sfânta Cruce.  Şi poate ne întrebăm de ce? Un răspuns simplu ar fi: pe unii îi caută Iisus şi chiar li se descoperă ca fiind Fiul lui Dumnezeu, exemplu fiindu-ne sărbătoarea de astăzi, iar alţii, îl caută pe Iisus, privind spre pământ. Pentru că aflând Crucea, împărăteasa Elena, sau noi privind spre cruce  ne aducem aminte de cel care a fost răstignit pe ea.

  Ce au făcut împăratul Constantin şi mama sa Elena pentru creştini?

          Libertate creştinismului.Văzând puterea lui Dumnezeu şi implicit puterea sfintei Cruci în lupta cu Maxenţiu, a dat libertate creştinismului.

      Această dată, Edictul de la Milan, reprezintă o piatră de hotar în istoria Bisericii lui Hristos. De unde până atunci creştinii, din pricina prigoanelor, nu-şi puteau zidi lăcaşuri de închinare, închinându-se în catacombe sub pământ, basilicile iau locul templelor păgâne, iar crucea se înalţă mai presus de toate.

        Convocarea primului sinod ecumenic. Printre meritele lui Constantin cel Mare se numără convocarea primului Sinod Ecumenic. Sinodul s-a petrecut la Niceea, aproape de locul pe care împă­ratul a ridicat cetatea care îi poartă nu­mele, Constantinopol, în anul 325.  Acolo, la Niceea, sfinţii Părinţi au alcătuit prima parte a simbolului de credinţă, prin care măr­tu­risim că Hristos este ,,Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl prin care toate s-au făcut".               

 Instituirea prin lege a sărbătorii Duminicii ca zi de odihnă în tot imperiul.

       Împăratul Constantin a creat cadru legal pentru a fi îngrijiţi bătrânii, orfanii şi săracii, a dat legi care întăreau căsă­to­ria şi pedepseau adulterul şi violul, a in­terzis practica uciderii copiilor, care era una răspândită printre romanii păgâni în sacrificiile către zei.

  Împărăteasa Elena a mers la Ierusalim pe urmele Mântuitorului, pentru a afla unde este crucea pe care a fost răstignit Domnul Hristos. Aflând-o pe Golgota, tot poporul s-a bucurat pentru această aflare a sfintei cruci la 14 septembrie 326, iar împărăteasa credincioasă a ridicat acolo biserică.

      Tuturor celor care purtaţi aceste sfinte, binecuvântate şi frumoase nume, Constantin şi Elena,

 Vă dorim mulţi şi binecuvântaţi ani!

Pr. Vasile Beni