Pr. Vasile Beni, la sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena: Întru acest semn vei învinge!

    Dragii noştri credincioşi!          

 Hristos a Înviat!

Acatistul Sfinţilor Împărţi Constantin şi Elena ne descrie în icoase şi condace, faptele pentru care Biserica le-a rânduit zi specială de pomenire, în fiecare an pe 21 mai. Cunoaştem aproape cu toţii lucrarea lui Dumnezeu prin care împăratul Constantin a biruit pe Maxenţiu: ,,Deci cam pe la ceasurile amiezii, când ziua începuse să scadă, văzuse cu ochii săi chiar pe cer, străjuind deasupra soarelui, semnul mărturisitor de biruinţă al unei cruci întocmite din lumină şi o dată cu ea, putuse desluşi cuvintele: „En tu to nika” („întru acesta vei învinge”)... Împăratul a poruncit să fie cusut semnul Sfintei Cruci pe steaguri şi pe hainele ostaşilor, biruindu-l pe Maxenţiu şi intrând triumfal în Roma unde, zice Eusebiu „a înălţat chiar în inima oraşului un monument triumfal...” (Eusebiu de Cezareea).

Este bine de ştiut că panegiricul potrivit dicţionarului este un discurs public, folosit îndeosebi la vechii greci și la romani, pentru elogierea unei personalități de seamă în care se descriu faptele  eroice. Ne oprim din viaţa sfinţilor sărbătoriţi astăzi la doar la câteva dintre ele:

    1. Împăratul Constantin cel Mare (272-337) a devenit nu doar eliberatorul creştinilor, ci şi protectorul lor. ,,Bucură-te, al creştinilor numit de noi tată”... Până la anul 313, când împăratul Constantin a dat un edict de libertate, creştinii au fost crunt persecutaţi de împăraţii păgâni, fiind nevoiţi de multe ori să se ascundă sub pământ, în catacombe, pentru a se putea ruga. Uneori erau descoperiţi şi acolo, iar persecutorii, în neomenia lor, astupau gurile de intrare cu nisip, creştinii murind asfixiaţi. Alteori erau arşi de vii prin incendierea bisericuţelor în care participau la Sfânta Liturghie.

      2. Convocarea primului Sinod ecumenic. ,,Bucură-te, că soborul cel dintâi al celor 318 Sfinţi Părinţi cu porunca ta în Niceea s-au adunat”...Printre meritele lui Constantin cel Mare se numără convocarea primului Sinod Ecumenic. Sinodul s-a petrecut la Niceea, aproape de locul pe care împă­ratul a ridicat cetatea care îi poartă nu­mele, Constantinopol, în anul 325. La acest prim sinod, care a reunit toţi episcopii creştini ai lumii, au participat şi Sfântul Nicolae, Sfântul Spiridon al Tri­mitundei şi Sfântul Atanasie al Alexandriei care, împreună cu ceilalţi ierarhi populari, l-au pus la punct pe Arie, episcopul eretic care răspândea o învăţătură greşită despre firea lui Hristos. Acolo, la Niceea, Sfinţii Părinţi au alcătuit prima parte a simbolului de credinţă, prin care măr­tu­risim că Hristos este ,,Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl prin care toate s-au făcut".

         3. Instituirea prin lege a sărbătorii Duminicii. ,,Bucură-te că-n Ierusalim optsprezece Biserici ai zidit”... Sfântul Constantin este ctitor, alături de mama sa, Sfânta Elena, al Bisericii Învie­rii de la Ierusalim (construită în anul 335), dar şi a altor 17 biserici în Ţara Sfântă. Iar dacă suntem atenţi pe icoana Sfinților Împărați este reprezentată și Sfânta Cruce pentru că „Unul a văzut Crucea pe cer – Sfântul Constantin – în data de 28 octombrie 312, iar cealaltă persoană, mama sa, Elena a descoperit Crucea în pământ în anul 326. Așadar Sfânta Cruce leagă cerul și pământul”.

        4. Constantin a creat cadru legal pentru a fi îngrijiţi bătrânii, orfanii şi săracii ,,Bucură-te că întotdeauna pe săraci i-ai miluit”... Evlavia împărătesei era pururi însoţită de acte de milostenie, precum ne încredinţează istoricul Eusebiu: „Cel mai mult îşi arăta dărnicia înaintea săracilor celor goi şi neajutoraţi: faţă de către unii, cu daruri de bani; altora împărţindu-le cu prisosinţă veşminte ca să-şi acopere trupul. Pe câte unii i-a scăpat din închisoare; a slobozit de prigoană pe mulţi asupriţi; în sfârşit, câte unora le-a trimis vorbă să se întoarcă din surghiun...”.

   Se spune că s-a botezat la sfâr­şitul vieţii în anul 337, iar  sfinţii care au analizat viaţa împăratului consi­deră botezul târziu al lui Constantin drept o dovadă de tact şi înţelepciune, ştiut fiind că botezul curăţă toate păcatele de până atunci, dar este posibil să fi fost şi un act de diplomaţie politică a unui împărat cu vederi şi credinţă creştine într-o lume păgână.

       La încheierea acestui scurt panegiric haideţi să ne oprim la frumoasa rugăciune adresată Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi care zice aşa: „Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, cei ce sunteţi mai cinstiţi decât toţi împăraţii, aleşii lui Dumnezeu, căzând înaintea voastră cu lacrimi vă rugăm: daţi-ne mângâiere şi nouă celor ce suntem în necazuri; voi sunteţi mijlocitori înaintea Sfintei Treimi şi puteţi să ne ajutaţi nouă. Auziţi-ne şi pe noi acum, alungaţi de la noi necazurile şi nevoile ce vin asupră-ne în această vremelnică viaţă şi vindecaţi neputinţele noastre, tămăduiţi bolile noastre, potoliţi răutatea noastră, izgoniţi pe vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi. Daţi-ne nouă ca în pace şi linişte să trăim; ajutaţi-ne cu sfintele voastre rugăciuni. Pentru mântuirea sufletelor noastre faceţi milă cu noi acum, când cu frică şi cu umilinţă grăim către voi aşa: Bucuraţi-vă, părinţi ai creştinilor”. Amin.

Mulţi şi binecuvântaţi ani tuturor sărbătoriţilor!