SFINŢII ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI MAMA SA ELENA

O mamă credincioasă şi un copil ascultătător                                                            

Sfântul Împărat Constantin şi mama sa Elena, sunt „ ziditorii unei noi ere în istoria Bisericii  şi ctitorii veacului de aur al creştinismului.Poate ne întrebăm de ce?Răspunsul ar fi că împăratul Constantin era în faţa unei grele încercări,pentru că trebuia să se lupte cu împăratul Maxenţiu şi a cărui armată era mai numeroasă.Întrebând-o pe mamă ce să facă ,să se predea sau să se ducă la luptă,ea l-a îndemnat să se roage la Dumnezeu.Pe tânărul împărat nu l-au convins aceste cuvinte,iar Dumnezeu I se arată prin puterea Crucii . Convertirea lui Constantin cel Mare s-a petrecut în mod miraculos. I s-a arătat în vis crucea lui Hristos pe cer, sub forma unor stele luminoase şi deasupra ei scria în latină ,,prin acest semn va învinge”. Hristos i-a spus că îl va birui pe împăratul Ma­xenţiu - care se purta rău cu creştinii - dacă va însemna ostaşii cu acel semn. Când s-a trezit, împăratul a ordonat ca pe coifurile şi pe armele soldaţilor să fie făcut semnul crucii şi monograma lui Iisus Hristos. Cu o armată de 20.000 de soldaţi a învins oastea de 150.000 a lui Maxenţiu.Aşa cum în cântarea de Acatist zicem: „Cel ce chipul Crucii strălucind pe cer mai mult decât soarele l-ai văzut şi biruinţa semnului Domnului bine ţi-a descoperit, cu care întrarmându-te pe toţi vrăjmaşii i-ai biruit, acum şi nouă celor ce plecăm genunchii înaintea icoanei tale, Sfinte Împărate Constantin, dă-ne, împreună cu buna ta maică, Elena împărăteasa, ajutor celor ce cântăm vouă: Bucuraţi-vă, părinţi ai creştinilor!Şi de aceea în sinaxar şi în calendarul nostru creştin,ziua de 21 mai este înscrisă ca fiind sărbătoarea sfinţilor Împăraţi Constantin şi a mamei sale Elena,pe care biserica îi socoteşte întocmai cu apostolii. Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena au fost cinstiţi de Biserică, de la început, întocmai cu Apostolii, pentru că ei l-au propovăduit pe Hristos în alt mod, nu atât prin cuvinte, cât L-au propovăduit mai ales prin fapte, prin pilda vieţii lor, prin fapte bune pe care le-au făcut şi prin întoarcerea popoarelor la credinţa cea adevărată, la Dumnezeu, făcând ca mii de suflete să fie încorporate la Trupul tainic al lui Iisus Hristos, care este Biserica.Dacă suntem atenţi de fiecare dată când ne închinăm şi sărutăm icoana sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena,în iconografia ortodoxă,sfinţii împăraţi Constantin şi mama sa Elena ,au între ei sfânta Cruce.Şi poate ne întrebăm de ce?Un răspuns simplu ar fi:pe unii îi caută Iisus şi chiar li se descoperă ca fiind Fiul lui Dumnezeu,exemplu fiindu-ne sărbătoarea de astăzi,iar alţii,îl caută pe Iisus,privind spre pământ.Pentru că aflând Crucea,împărăteasa Elena ,sau noi privind spre cruce  ne aducem aminte de cel care a fost răstignit pe ea.Sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena este una dintre cele mai însemnate pentru creştini, întrucât împăratul Cons­tantin i-a eliberat pe aceştia de sub prigoana păgână prin Edictul de la Mediolanum din 313 şi toată activitatea sa,stă sub sfatul mamei sale, Elena, a fost una de purtare de grijă faţă de noua religie.Împăratul Constantin cel Mare (272-337) a devenit nu doar eliberatorul creştinilor, ci şi sau apărătorul  lor. Pri­mul împărat creştin din istorie, la îndemnul mamei sale, şi-a luat drept consilieri în treburile imperiale pe unii dintre episcopii vremii, aşezând în funcţii de conducere oameni care credeau în Hristos. Despre împărat , spune biograful său, Eusebiu de Cezareea, celebrul scriitor bisericesc,că s-a botezat la sfâr­şitul vieţii, la începutul lunii mai, şi a murit de Rusalii, la 22 mai, în acelaşi an, 337, Sfinţii Părinţi care au analizat viaţa împăratului consi­deră botezul târziu al lui Constantin drept o dovadă de tact şi înţelepciune, ştiut fiind că botezul curăţă toate păcatele de până atunci, dar este posibil să fi fost şi un act de diplomaţie politică a unui împărat cu vederi şi credinţă creştine într-o lume păgână.                                                                                                        

  Ce a făcut împăratul Constantin şi mama sa pentru creştini ? Din viaţa şi faptele acestor plăcuţi ai lui Dumnezeu scoatem multe învăţături de folos sufletesc, căci ei au ştiut să unească în sufletul lor credinţa cu bunătatea, sfinţenia cu faptele de eroism, smerenia crucii cu gloria coroanei de împăraţi, înţelepciunea cu milostenia faţă de săraci. Aceşti sfinţi prin tot ce au lucrat şi au înfăptuit, au aşezat pe frunţile lor cele mai luminoase cununi: cununile slujirii omului, societăţii şi lui Dumnezeu. Ei au făcut apoi să triumfe noua religie - creştinismul - „care e adevărul însuşi şi singura floare menită să înflorească” (Voiculescu).Haideţi să ne oprim la câteva lucruri pe care aceştia le-au făcut pentru creştini:                                               

1)-Libertate creştinismului.Văzând puterea lui Dumnezeu şi implicit puterea sfintei Cruci în lupta cu Maxenţiu,a dat libertate creştinismului. Marele merit al împăratului Constantin cel Mare este că a ridicat cel dintâi steagul alb de pace faţă de creştini. El a pus capăt celor zece prigoniri sângeroase, care au durat aproape trei veacuri.Zece împăraţi păgâni au încercat într-un mod satanic să distrugă Biserica creştină, omorând mii şi milioane de creştini nevinovaţi. Împreună cu cumnatul său Liciniu, el a dat Edictul de la Milan în anul 313, strigând „destul sânge creştinesc!”, dând libertate ca religia creştină să fie lăsată să se manifeste nestingherită pe tot cuprinsul împărăţiei. Această dată, Edictul de la Milan, reprezintă o piatră de hotar în istoria Bisericii lui Hristos. De unde până atunci creştinii, din pricina prigoanelor, nu-şi puteau zidi lăcaşuri de închinare, închinându-se în catacombe sub pământ, basilicile iau locul templelor păgâne, iar crucea se înalţă mai presus de toate.Ei au pus bază unei lumi libere şi paşnice a unei lumi a progresului în toate domeniile de afirmare. Sfântul Constantin prin har dumnezeiesc şi-a agonisit înţelepciunea lui Solomon, blândeţea lui David şi dreapta credinţă a Apostolilor.                                                                 2)-Convocarea primului sinod ecumenic.Printre meritele lui Constantin cel Mare se numără convocarea primului Sinod Ecumenic. Sinodul s-a petrecut la Niceea, aproape de locul pe care împă­ratul a ridicat cetatea care îi poartă nu­mele, Constantinopol, în anul 325. La acest prim sinod care a reunit toţi episcopii creştini ai lumii au participat şi Sfântul Nicolae, Sfântul Spiridon al Tri­mitundei şi Sfântul Atanasaie al Alexandriei, care, împreună cu ceilalţi ierarhi populari, l-au pus la punct pe Arie, episcopul eretic care răspândea o învăţătură greşită despre firea lui Hristos. Acolo, la Niceea, sfinţii Părinţi au alcătuit prima parte a simbolului de credinţă, prin care măr­tu­risim că Hristos este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl prin care toate s-au făcut".                                                                                                        

3)-Instituirea prin lege a sărbătorii Duminicii ca zi de odihnă în tot imperiul. Tot el a dăruit bisericii casele imperiale de judecată, celebrele basilici de mai târziu, şi a scutit biserica de dări. Constantin le-a restituit averile creştinilor persecutaţi şi a creat cadru legal pentru a fi îngrijiţi bătrânii, orfanii şi săracii, a dat legi care întăreau căsă­to­ria şi pedepseau adulterul şi violul, a in­terzis practica uciderii copiilor, care era una răspândită printre romanii păgâni în sacrificiile către zei.
4)-Împăratul ne-a oferit un model de,, mamă credincioasă”-pe care să o ascultăm.împărăteasa ,ea îşi educă fiii în credinţa şi dragostea lui Hristos, călăuzită de puterea crucii. Existenţa crucii a marcat-o şi pe ea, la propriu, ca şi pe fiul ei. Împărăteasa Elena a mers la Ierusalim pe urmele Mântuitorului, pentru a afla unde este crucea pe care a fost răstignit Domnul Hristos. Aflând-o pe Golgota, tot poporul s-a bucurat pentru această aflare a sfintei cruci la 14 septembrie 326, iar împărăteasa credincioasă a ridicat acolo biserică.În încheiere m-aş opri la rugăciunea cu care ne întâlnim de fiecare dată când citim acatistul sfinţilor împăraţi Constanti şi Elena care zice aşa:„Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, cei ce sunteţi mai cinstiţi decât toţi împăraţii, aleşii lui Dumnezeu, căzând înaintea voastră cu lacrimi vă rugăm: daţi-ne mângâiere şi nouă celor ce suntem în necazuri; voi sunteţi mijlocitori înaintea Sfintei Treimi şi puteţi să ne ajutaţi nouă. Auziţi-ne şi pe noi acum, alungaţi de la noi necazurile şi nevoile ce vin asupră-ne în această vremelnică viaţă şi vindecaţi neputinţele noastre, tămăduiţi bolile noastre, potoliţi răutatea noastră, izgoniţi pe vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi. Daţi-ne nouă ca în pace şi linişte să trăim; ajutaţi-ne cu sfintele voastre rugăciuni. Pentru mântuirea sufletelor noastre faceţi milă cu noi acum, când cu frică şi cu umilinţă grăim către voi aşa: Bucuraţi-vă, părinţi a creştinilor”Amin !. Tuturor celor care purtaţi aceste sfinte,binecuvântate şi frumoase nume,Vă dorim mulţi şi binecuvântaţi ani !