Întrebări... mai riscante decât răspunsurile

         În fața unui public numeros, de câteva mii de persoane, în data de 7 aprilie 2014,  la Dayton Beach (Florida) s-a ținut  o manifestare de mari proporții, la care au participat oameni de știință creștini și atei, cu tema: ,,Filosofie-știință-teologie”. Asemenea manifestări sunt dese peste Atlantic și atrag mii de spectaori, care și plătesc bilete de intrare, într-atât sunt de atractive prin teme, cât și prin participarea unor prestigioși teologi, alături de oameni de știință și cultură. N-au lipsit nici câteva formații muzicale de top, încât totul să fie totalmente plăcut publicului plătitor, ca la orice „bussines”.

         Desfășurarea s-a făcut pe bază de întrebări, prin tragere la sorți având prioritate ateii. Nu vrem să prezentăm toată manifestarea, dar să arătăm că publicul trebuia să arate prin aplauze cine a câștigat prin calitatea răspunsului în fiecare dispută de pe rol.

         Dezbaterea a fost deosebit de animată. Ca și în viața cotidiană, reprezentanții ateiștilor au încercat să ia în bășcălie pe reprezentanții creștinilor, considerându-se  ambasadori autentici ai științei, ceilalți fiind, -după părerile lor- cel puțin la un nivel inferior, deși  lucrurile s-au dovedit a fi... altfel.

         Reinhold Schlieter, profesor la Universitatea de Aeronautică Embray-Riddle și ateu convins, s-a adresat astfel lui Kent Hovind:

         ,,Fiind confuz și consecvent din punct de vedere filosofic și o persoană foarte sinceră, sper că îmi puteți răspunde la întrebarea : De unde a venit Dumnezeu și cum anume, o forță spirituală a putut avea un impact asupra unui Univers material, încât să-l și creeze?

         Pe urmă, dacă îngerii sunt din materie spirituală și un stilou este ceva material, iar materia spirituală nu are nevoie de un spațiu pe care să-l înlocuiască, câți îngeri pot dansa pe vârful unui stilou?”(Se poate ușor vedea luarea în zeflemea a...,,adversarului”.)

         Fragmentul de întrebare: ,câți îngeri pot dansa pe vârful unui stilou” a circulat multă vreme în spațiul public, drept o ,,șarjă” interogativă, dar fără  răspunsul aferent ce I s-a dat.

         Kevin Hovind  a replicat astfel:

         ,,Mister Schlieter, dv. gândiți greșit că Dumnezeu ar veni dintr-un anumit loc care posedă caracteristici de timp, spațiu și materie, ca cel în care trăim noi, adică dintr-un continuu (Continuu însemnă un ansamblu situațional de elemente care nu pot exista unul fără altul-n.n.) Dacă ar fi așa, n-ar fi Dumnezeu. Materia presupune spațiu și Timp. Dacă ar exista materie fără spațiu, unde ai pune-o? Și dacă ar exista materia fără a exista Timp, când ai pune-o?

         Filon din Alexandria spunea în sec. III: ,,Noi, creștinii, nu ne temem ca știința să cerceteze toate lucrurile, fiindcă ele sunt creația lui Dumnezeu și nu au cum să-i fie împotrivă.”

         Marele Apostol Pavel spune spre finalul Epistolei către  Timotei: ,,(Dumnezeu) Cel ce este singurrul Stăpânitor, Împăratul împăraților și Domnul Domnilor, singurul care are nemurirea, (Cel ce) locuiește în lumină neapropiată...”, dar aceasta nu înseamnă că e vorba de un topos (loc anume), când spunne că „locuiește”.

           „Această problemă -a continuat Kevin  Hovind- de Spațiu-Timp-Materie, Biblia o rezolvă în opt cuvinte: ,,La început (aici e Timpul), Dumnezeu a făcut cerurile (Aici e Spațiul) și pământul (Aici e Materia). Avem deci o trinitate, iar înăuntrul acestei trinități, avem o trinitate de treimi:

         -Timpul- are prezent, trecut și viitor.

         -Spațiul- are lungime, lățime și înălțime.

         -Materia -e lichidă, solidă și gazoasă.

         Dacă este limitat de Timp, nu este Dumnezeu. Cel care a creat acest calculator nu se află înăuntrul lui. Nu manevrează cifrele care trebuie să apară pe ecran. Dumnezeu Care a creat acest Univers nu se află  înăuntrul sistemului creat, ci  este în afara lui, deasupra lui, dincolo de el și prin el. El nu este afectat de Univers.       

         Comuniștii clamau că astronauții ruși au fost în Cosmos și nu L-au aflat pe Dumnezeu- afirmație ridicolă și mincinoasă. Încă de la primul zbor, cel al lui Iuri Gagarin,  ființe misterioase, cerești, de o superbă frumusețe s-au arătat și lui, ca și altora, inclusiv unui grup masiv, de șase astronauți ruși. Ființele cerești, ingeri, heruvimi, pot însă acționa în interiorul Universului nostru, îndeplinind poruncile divine.

         Cât despre aceea că spiritul nu are nevoie de spațiu sau că n-ar putea  acționa asupra materiei, acestea sunt afirmații nedocumentate științific. Este posibil ca în oarecare proporții să existe și materialitate, cu deosebire când se interacționează cu lumea materială. Din viața  cotidiană  vedem că spiritul animă materia. Când în drumul nostru apare o persoană pe care nu am văzut-o de mult timp, ne  emoționăm (acesta este un act spiritual) și se răsfrînge asupra materiei: inima bate, mâinile se ridică, pasul se grăbește, începem să vorbim, salutăm, Spiritul animă materia în forma în care există acum, în acest Univers. Deci câtă corporalitate există în îngeri, nu este determinabil, cel puțin cu mijloacele de cunoaștere de care dispunem.

         Ultimele cercetări tanatologice arată că spiritul care s-a desprins de corp în procesul numit de noi ,,moarte”, pătrunde materia, trece prin ea.

         În urma unui accident, de ex., pasagerul, fără să-și dea seama  în ce stare se află, a încercat să deschidă  portiera mașinii, dar mâna lui a trecut prin portieră. Atunci și-a spus în gândul lui: ,,Cred că am murit.” Deci spiritul -cel puțin în forma aceasta cunoscută- este aspațial, pare capabil de a fi localizat, dar nu mai este în relație cu spațiul, așa cum suntem obilnuiți.