Savantul britanic Stephen Hawking: ”Puteţi numi =Dumnezeu= legile fizicii…”

Recent, la 9 septembrie curent, a apărut la Londra ultima lucrare ştiințifică a celebrului cosmolog, matematician şi fizician, prof. la Cambridge, St. Hawking - „The Grand Design”. Ca și în alte cazuri când o lucrare este aşteptată, în presă (revista “Eureka” a ziarului “The Times”) au „transpirat” fragmente ale acesteia, care suscită aprinse dezbateri, depășind aria astrofizicii și celorlalte ştinţe adiacente.. Suntem înca abia la începutul procesului de receptare a ideilor celebrului savant, idei ce au trezit totdeauna un larg interes, cu deosebire fiindcă a popularizat în cărțile sale cele mai moderne idei din aria cosmologiei și fizicii. Din lucrările sale, toate primite cu maximum de interes, amintim „A Brief History of Time”(Scurtă istorie a Timpului)1988, tradusă în 2004 și în limba româna, „Einstein dream” (Visul lui Einstein- şi alte eseuri) 1993, ,„The Universe in a Nutshell”(Universul într-o coajă de nucă), 2001,„A briefer History, of Time” (O și mai scurtă istorie a Timpului)-2005, în colaborare cu fizicianul american Leonard Mlodinow (grafiat şi Mlodinowce). De altfel și această ultimă operă științifică, „The Grand Design”, este scrisă tot în colaborare cu Mlodinow. Penultimele două lucrări ale faimosului savant sunt două cărţi SF pentru copii :,,George şi cheia secretă a Universului” … şi acelaşi „George la vânătoare de comori în Cosmos”. Deşi atins de la 21 de ani de o boală necruţătoare -scleroza laterală amiotrofică- ce atacă mielina sistemului neuromotor, ţintuindu-l într-un cărucior cu rotile şi lipsindu-l şi de vorbire, Stephen Hawking este unul din cei mai faimoşi oameni de ştiinţă ai lumii.

Dacă în lucrarea sa din 1988- “Scurtă istorie a Timpului”- Hawking a acceptat existenţa lui Dumnezeu ca forţă implicată în declanşarea giganticei explozii a începuturilor Universului -Big Bangul- cea de acum, ”The Grand Design” consideră în esenţă că totul se datorează unor legi fizice ale materiei (cu deosebire legii gravitaţiei), considerate “legi fireşti şi inevitabile”, prin care avem o “creaţie spontanee” …”rolul creator al unei Divinităţi nu mai este necesar”.… “Puteţi numi “Dumnezeu” legile fizicii.” În virtutea amintitelor legi, “Big-Bangul era inevitabil”. Insolit, şocant! Ne putem întreba cum a ajuns la această concluzie popularul savant englez? Se ştie că profesorul Hawking de la celebra Catedră de matematică lucasiană de la Cambridge, unde a predat şi Isaac Newton, s-a ocupat între altele de renumitele “blacks-holes”(găurile negre), de relaţia dintre acestea şi materia din Univers, realizând un soi de punte între teoria relativităţii şi Big-Bang. A ajuns la concluzia că acestea “transmit informaţie materiei” pe care o absorb, ceea ce ar induce ideea de comunicare într-o formă relativ greu definibilă şi decelabilă. Dar, transmiterea unor proprietăţi permite să o concedem comunicare de informaţie? Informaţia este elementul “straniu”, introdus din exterior în materie de “Cineva”. Cititorul va fi observat că se pune iar problema unei priorităţi a materiei, a unei capabilităţi de existenţă de sine stătătoare, ceea ce nu este o idee de tot nouă. De la această etapă până la a ajunge a socoti că legile fizicii care guvernează materia au putut genera ele însele începuturile Timpului şi Universului nu mai este o distanţă atât de mare. Liderul Congregaţiei evreieşti din Commenwelth, Johnathan Sacks, abordând religios problema, consideră că “S.H. comite o eroare de logică, excluzând Divinitatea din procesul de naştere a Universului. Ştiinţa nu ne poate spune de ce suntem aici şi cum putem trăi. Ştiinţa deghizată ca religie este tot atât de scandaloasă ca şi religia deghizată în ştiinţă” afirmă el. Deşi dezirabil, Vaticanul, ortodoxia, protestantismul nu s-au pronunţat până acum.

Domeniul ştiinţei este cel al lumii materiale, căreia aceasta îi studiază legile şi manifestările,venerându-i perfecţiunea şi misterele, care induc puternic ideea unei minţi absolut superioare şi de neimaginat, de dincolo de materie şi de Timp “locuind în lumină neapropiată” (I. Tim.6.16)- cum se exprimă Sf. Pavel. Existenţa oricărei legi, din orice domeniu- ştiinţe, arte, socio-politice, inclusiv din Univers denotă existenţa unui legiuitor. Doar haosul presupune lipsa acestuia. Ordinea, simetria, frumuseţea, ciclicitatea de orologiu a Universului induc şi ele –argumente naturale- aceeaşi idee. Dincolo de înţelegerea religioasă, ni se pare că există multe impedimente majore ştiinţifice în acceptarea conceptelor hawkiene.

Efortul unei anumite părţi a “ştiinţelor” de a înlătura necesitatea unui Creator, a unei forţe majestuoase care guvernează materia este şi el foarte vechi. Materia, pe care filosofii materialişti- de la antici la marxişti- au crezut-o indestructibilă- a făurit un Univers în Timp şi nu unul veşnic, ceea ce denotă că a avut un început (că “Dumnezeu a adus-o de la nefiinţă la fiinţare”- cum spune Biserica, şi nu neapărat dintru nimic) şi va cunoaşte o transformare radicală la finele Timpului. Secolul al XX-lea a arătat că materia poate deveni energie (controlabilă şi incontrolabilă). Însuşi Timpul va înceta să existe, conf. “Apocalipsei “după Ioan Teologul. Realizarea acestui lucru excede nu doar posibilităţilor noastre, ci şi imaginaţiei.

Să presupunem- in extremis- că ni s-ar explica fenomenele misterioase prin care s-a născut Timpul şi Universul. Ar putea să fie înţelese de raţiunea omenească în stadiul de acum? Primitivul putea pricepe ceea ce pricepem noi azi? Suntem cumva nişte “primitivi superiori”? De aceea, ideea naşterii Universului i s-a revelat omului din vechime accesibil, în Cartea lui Iov, arătând că “Dumnezeu a întins cerurile cum ai întinde o piele.” Despre nivelul redus al cunoştinţelor noastre, însuşi Hawkins consideră că suntem atât de inferiori, încât “la contactul cu extratereştrii ar trebui să ne ascundem”. De unde aşadar infatuarea “ştiinţei”noastre? Savantul britanic consideră că legile fizicii –cele care guvernează acum şi dintru începuturi de veac au fost suficiente pentru o Creaţie spontanee. Materia însăşi trebuie atunci să conţină o inteligenţă capabilă să genereze uimitoarele perfecţiuni din natura terestră şi cosmică? Logica şi raţiunea ce ne stau la îndemână spun că mai presus de materie există legi, iar mai presus de legi Făuritorul lor, care trebuie să fie o Existenţă spirituală supremă şi ordonatoare, căreia materia i se supune. “Atunci când stelele dimineţii îmi cântau laolaltă şi îngerii lui Dumnezeu mă sărbătoreau”- spune aceeaşi “Carte a lui Iov”(38.7) despre naşterea Universului. HRISTOS porunceşte mării şi valurilor, multiplică materia alimentară-pâinea şi peştii- porunceşte vieţii şi morţii etc. Forţa gravitaţională nu este singulară, ci conţine un element de retorsiune. Tocmai de aceea Luna nu cade pe Pământ, iar forţa gravitaţională se compensează cu o forţă de respingere. Big-bangul presupune anihilarea acesteia din urmă, pentru a genera uriaşa expansiune a galaxiilor şi metagalaxiilor.

Credem că ideile reputatului savant de la Cambridge, cu aura unui fel de ”guru” al astrofizicii contemporane conţin mai curând o evoluţie a propriei gândiri decât o revelare apropiată de adevăruri ştiinţifice ultime, la care încă nu accedem. Isaac Newton (1642-1727), antecesor la Catedra de matematică şi fizică de la Cambridge, intuia finitudinea cunoaşterii omeneşti şi exclama:”O, Doamne! Ştiinţa noastră e o nimica…” Cu Stephen Hawking avem reversul: “ Faptul că noi, fiinţe umane care suntem doar simple colecţii de particule fundamentale, suntem foarte aproape de înţelegerea regulilor care guvernează Universul, este un mare triumf. Dacă vom avea o teorie completă, atunci vom cunoaşte mintea lui Dumnezeu.” A unui Dumnezeu văzut ca muzeal şi impasibil?