Prof. Augustin Rus: Iosif al II-lea - „Împăratul călător”

      Așa l-au denumit contemporanii, dar și urmașii, pe Iosif al II-lea, născut la 13 martie 1741, fiind al patrulea copil al împărătesei Maria Tereza și al soțului său, Francisc Ștefan de Lorena. S-a ocupat de educația și formarea sa baronul Bartenstein, care l-a inițiat în domeniile politicii, istoriei, dreptului, al limbilor străine, etc. , astfel ca după majorat să poată deveni principe și împărat. Când tatăl său moare, la 1765, este declarat, la 24 de ani, coregent al posesiunilor erditare ale casei de Habsburg, precum și comandant suprem al armatei. Sănătatea îi era mereu afectată de o tuse spastică, de frisoane și sufocări, de o tumoare care-l împiedica la mers, ceea ce l-a făcut să-și formeze un program zilnic aproape rigid, vara trezindu-se la ora cinci dimineața iar iarna la ora șase, să se culce în jurul orei 23 pe un pat simplu în care se afla o saltea de paie acoperită cu piele de căprioară și cearceaf, o pernă umplută cu păr de cal. La amiază lua masa cel mult o jumătate de oră, servind o mâncare simplă, făcută de o singură bucătăreasă, unica băutură fiind apa. Acest mod de viață l-a făcut să-și petreacă puțin timp în luxul și confortul din palatul Schonbrunn de la Viena și să-și petreacă aprox. 1/3 din timpul cât a fost coregent (1765-1780) și apoi împărat deplin (1780-1790), în trăsură sau în șeaua calului, străbătând de-a lungul și de-a latul vastul său imperiu, fapt pentru care i-au atras și denumirea de „împăratul  călător”. Astfel, seva înțelepciunii sale nu se trăgea numai din cărți, enciclopedii, rapoarte, etc. ci din contactul cu oamenii și cu realitățile mereu altele întâlnite în provinciile imperiului, fiind dublată de o dorință pentru „binele comun” și a cultivării speranței că situația supușilor poate fi îmbunătățită.

   În timpul cât a fost coregent și apoi împărat deplin, Iosif al II-lea a întreprins trei călătorii în Transilvania în anii 1773, 1783 și 1786.

   Cercetătorii clujeni, Ileana Bozac și Teodor Pavel au descoperit la Viena, Jurnalul ținut de Iosif al II-lea în timpul călătoriei sale de 82 de zile în Transilvania în anul 1773, jurnal scris în limba franceză, pe care l-au tradus și publicat. În Jurnal, aflăm informații prețioase despre Transilvania   ...   „o țară frumoasă dăruită de grația divină cu toate cele necesare,  ...  un pământ roditor, pentru cereale, terenuri potrivite culturii viței de vie, și o populație destul de numeroasă care să le cultive”   ...   și despre locuitorii ei   ...   „acești bieți iobagi români, cei mai numeroși și mai vechi locuitori ai Transilvaniei, sunt în așa fel chinuiți și copleșiți de nedreptăți de către fiecare, fie unguri, fie sași, încât, într-adevăr, soarta lor, dacă o cercetezi, este vrednică de milă!”   ...

   Și a trebuit să treacă mult timp până s-a mai schimbat ceva   ...

                       Prof.  Rus  Augustin