250 de ani de la atestarea documentară a comunei Parva

         Drumul la Parva începe imediat din şoseaua care duce spre Sângeorz-Băi. De la Podul Rebrei o ia în stânga şi merge alături de apa cu acelaşi nume până sus în inima munţilor. La intrare, cum se deschide poarta văii, şoseaua îşi întinde panglica, şerpuind în stânga şi în dreapta printre dealurile îmbrăcate în verdele crud al pădurilor. La numai câţiva paşi înainte de a intra în hotarul comunei, pe o sprânceană de deal se înalţă zâmbitoare o bijuterie a Ardealului: Mănăstirea ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Rebra. Mai întâi trebuie să treci pe sub poarta cea mare din stejar, care încadrează şoseaua. E sculptată după modelul maramureşean, cu motive solare şi geometrice, purtând inscripţia ,,Bine aţi venit!” Apoi alta, monumentală, în partea stângă, zidită din piatră de granit, frumos meşteşugită, face intrarea în curtea mănăstirii. Aici, glasul de clopote şi de toacă, te cheamă la închinare şi rugăciune, la odihnă pentru sufletul obosit şi tămăduire pentru suferinţele trupului. Este un loc unde rugăciunea se spune în taină şi  se înalţă apoi la Cer.  De acolo, şoseaua se apropie tot mai mult de albia râului, intră slobodă în lunca lui, unde stau rânduite casele părvenilor. Multe n-au încăput aici şi s-au risipit pe dealuri  înalte şi văi adânci, ce poartă numele vechi al aşezării: Dealul Vinului, Valea Vinului, sau altele mai izolate, cu toponime familiare, precum Izvor, Case, Brădăţel sau Dâmburi. Aici, în sat se deapănă toate frumuseţile lumii, se nasc şi mor idei ale necuprinsului. Chiar dacă soarele răsare mai târziu şi apune mai devreme, el poposeşte în sufletul oamenilor ca o amiază a binecuvântării.Cei răspândiţi pe dealurile înalte se consideră privilegiaţi că sunt mai aproape de Dumnezeu.   În faţă, se deschide panorama munţilor care străjuiesc comuna ce poartă un nume luat dintr-o expresie cezaro-crăiască, rostită de împăratul Iosif al II-lea:,,Salve parva nepos Romuli!”, adică, ,,Te salut mică nepoată a lui Romulus”.  Anul acesta se împlinesc 250 de ani de atestare documentară a comunei. Ea avut norocul să fie botezată de două ori: mai întâi cu numele de Lunca Vinului, o denumire care derivă din apelativele ,,luncă’’(în slavă ,,loka’’) şi ,,vin” cu sensul de ,,borviz” sau ,,borcut’’, care este de origine maghiară. Zona este bogată în izvoare de apă minerală cu foarte bune calităţi terapeutice. Până în 1773, Lunca Vinului făcea parte din comuna Rebra,  după care a primit o parte din hotarul acesteia, constituindu-se ca şi comunitate de sine stătătoare. Cel de-al doilea botez l-a primit în 1773, cu prilejul vizitei împăratului Iosif al II-lea pe Valea Someşului, care a ordonat ca trei localităţi să poarte nume latineşti:   Lunca Vinului să devină Parva, Strâmba (Romuli) şi Vărarea  (Nepos), care împreună cu mai vechea  Salva alcătuiau un vers din ,,Poemul” lui Antoniu Cosimelli  pe care Cezarul l-a folosit drept exclamaţie, vrând ca atestatul său imperial să rămână pentru eternitate, considerându-i pe românii din această parte a ţării adevăraţi nepoţi ai lui Romulus.  În anul 1784, comuna Parva a fost militarizată, făcând parte din Regimentul II de graniţă năsăudean şi a  participat la marile confruntări militare ale imperiului habsburgic. Tributul de sânge şi l-au dat părvenii şi în cele două conflagraţii mondiale, în memoria cărora administraţia locală a ridicat monumentul eroilor din centrul comunei. O aprigă confruntare împotriva dictaturii comuniste a avut loc în decembrie1988 şi ianuarie 1989, când s-a pus problema unificării comunei Parva cu Rebra, acţiune care a eşuat datorită dârzeniei şi curajului pe care l-au dovedit toţi oamenii din această localitate. Părvenii sunt oameni harnici, agricultori şi crescători de animale, dar au fost multă vreme mineri şi forestieri, până la instaurarea noii democraţii, când aceste puncte de lucru au fost desfiinţate. După 1989, Parva a cunoscut un mare progres în domeniul dezvoltării sale. Mulţi tineri şi vârstnici au plecat peste hotare în căutare de lucru şi au investit banii câştigaţi în construcţii, schimbând în totalitate înfăţişarea satului. Administraţia locală a implementat numeroase proiecte europene, care s-au materializat în realizarea unor obiective importante pentru comună : dispensar medical modern, un nou local de primărie, cămin cultural, apă şi canalizare, drumuri şi străzi asfaltate până în cele mai înalte şi mai îndepărtate locuri,  6 poduri peste râul Rebra, o grădiniţă şi o şcoală nouă la standarde europene,  masă caldă pentru elevi, două biserici impunătoare şi multe altele. Parva a devenit şi un important centru turistic. Aici au luat fiinţă câteva agropensiuni private, care poartă nume tradiţionale: Floare de colţ, Crin, Nufărul, Montana, Viorel, Ana, Maria. Parcul de aventură este un alt proiect care va avea o mare atracţie pentru turişti. Localitatea este cunoscută şi prin renumita păstrăvărie a lui Petru Finegari. La Parva se mai păstrează încă nealterate obiceiurile şi tradiţiile vechi, portul şi creaţiile folclorice, adevărate comori ale omului de la ţară. Toate schimbările petrecute aici se datorează unei noi viziuni a oamenilor despre viaţă, dar mai ales  a unei implicări constante şi responsabile a  Consiliului Local, în fruntea căruia se află primarul Ioan Strugari, un om cu deschideri largi spre viitor. Cine vrea să se convingă de aceste realităţi, să meargă la Parva, că are ce vedea.

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5