MĂNĂSTIREA ,, SF. APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL’’ DE PE VALEA REBREI ŞI-A SĂRBĂTORIT HRAMUL

Între Rebra şi Parva, la jumătatea distanţei dintre cele două localităţi aflate pe o pitorească vale din ţinutul Năsăudului, acolo unde verdele crud al bradului de munte se îmbină armonios cu albastrul senin al cerului şi te întâmpină de departe mirosul proaspăt de răşină, se înalţă o frumoasă mănăstire ce poartă hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

Locul n-a fost ales întâmplător, deoarece aici, în peisajul fermecător cuprins de linişte şi pace, cu mai bine de patru veacuri în urmă, exista o mănăstire, care împreună cu celelalte din Feldru şi Sângeorz-Băi au dispărut de multă vreme, fiind părăsite de călugări, iar clădirile s-au distrus din cauza intemperiilor.

Despre existenţa mănăstirii de pe Valea Rebrei, revista ,, Arhiva Someşană’’publică un material în care se arată că s-a găsit în podul vechii biserici din Rebra ,, un mineiu slavonesc din secolul al XV-lea’’, care printre file ( lipseşte titlul, iar prima pagină este deteriorată ) avea o o petiţie către domnitorul Ştefan cel Mare. Documentul atestă existenţa acestei mănăstiri şi spune că ar fi avut călugări.

Această mănăstire exista şi în anul 1773, când Lunca Vinului, adică Parva se detaşează din comuna Rebra, devenind unitate administrativă de sine stătătoare. Era aşezată pe un teren ,, lung şi lat de câte 30 de stânjeni. Agri avea de 12 gălete şi 2 feldere şi fânaţ de 16 care’’.

În sprijinul acestei dovezi de existenţă a vechii mănăstiri vine şi tradiţia populară şi îndeosebi toponimia păstrată până în zilele noastre : La Mănăstire, Sumănăstire, Dealul Crucii, etc. Dacă mănăstirea de pe Valea Rebrei poate fi datată de pe vremea lui Ştefan cel Mare,, despre celelalte mănăstiri documentele atestă că majoritatea lor au fost edificate în timpul lui Petru Rareş, care avea posesiunea Ciceului şi în care era inclusă şi zona Năsăudului. Toate s-au înfiinţat cu învoirea locuitorilor şi erau prevăzute cu moşii supuse dărilor, deşi acestea aveau în localităţile lor biserici corespunzătoare.

Despre mănăstirea dintre Rebra şi Parva, fiind aşezată într-un loc mai izolat, tradiţia populară spune că oamenii din aceste locuri comunicau cu călugării şi invers, cu ajutorul fumului pe timp senin şi cu toaca pe vreme de ploaie. După ce Parva devine comună, mănăstirea rămâne fără călugări. Imperiul austriac încerca să distrugă mănăstirile, considerându-le ,,adăpostitoare de oameni inculţi şi leneşi care se tem de serviciul militar’’.

Încă de la începutul secolului al XVIII- lea , aici, ca pretutindeni în Transilvania, apar mişcări religioase cauzate de Unirea unei părţi a românilor cu biserica Romei. Mănăstirile ortodoxe erau incendiate , iar călugării supuşi unor interogatorii amănunţite şi apoi unor suferinţe deosebit de grele. Aşa se explică faptul că multe mănăstiri au fost părăsite, iar călugării au luat calea pribegiei spre Moldova.

Rămasă în paragină multă vreme, mănăstirea a fost dărâmată, iar materialul lemnos a fost dus în Parva şi folosit la construirea noii biserici din localitate.

Astăzi, pe acelaşi loc, la numai câţiva paşi de şoseaua care urcă spre Parva, localitate cu vechi rezonanţe istorice, se află un locaş de cult, parcă predestinat să binecuvânteze oamenii şi aceste meleaguri.

Despre modul cum s-a pus în practică această idee ne-a relatat părintele paroh din Parva, Remus Gavruş : ,, În anul 1990 am luat iniţiativa reînfiinţării mănăstirii acolo unde , aşa cum spun bătrânii satului, a existat multă vreme o troiţă ce amintea de altarul vechii mănăstiri. Aşadar, am plecat cu o delegaţie de părveni la Cluj pentru a sta de vorbă cu episcopul Teofil în această problemă. Prea Sfinţia Sa, deşi foarte bolnav, ne-a primit şi ne-a încurajat în această privinţă. Au urmat alte demersuri către forurile superioare bisericeşti şi în 4 martie 1993 am primit răspuns de la noul arhiepiscop Bartolomeu ,care avea următorul text :

,, Prea Cucernicului Gavruş Remus, preot paroh din parohia Parva, protopopiatul Năsăud

Vă facem cunoscut că în şedinţa Permanenţei Consiliului Eparhiei Cluj, care s-a ţinut la data de 4 martie 1993, a fost analizată, fără a putea fi rezolvată cererea P.C. Voastre prin care solicitaţi aprobare pentru reînfiinţarea unui aşezământ monahal pe teritoriul Parohiei Parva.

Această cerere va putea fi luată în considerare numai atunci când se vor găsi câţiva călugări sau călugăriţe care să dorească a vieţui acolo şi să-şi exprime această dorinţă împreună cu dvs. şi credincioşii dvs.

Vă rugăm să binevoiţi a încerca să duceţi la îndeplinire gândul sfânt pe care îl aveţi, urmând ordinea firească a lucrurilor : găsirea unui nucleu al obştii şi apoi construirea mănăstirii, căci a construi şi a nu avea apoi cine să vieţuiască acolo, înseamnă a proceda greşit.

Din încredinţarea Î.P.S. Arhiepiscop

Semnează Episcop Vicar, dr. Irineu Bistriţeanul

La 11 iunie 1993, la invitaţia preotului paroh , Gavruş Remus, Preasfinţitul Irineu, împreună cu consilierul Bancoş vizitează acel loc unde urmează să fie amplasată mănăstirea.

La 28 iulie 1993,pe adresa parohiei din Parva soseşte o altă adresă din partea Arhiepiscopiei Ortodoxe Române, a Vadului , Feleacului şi Clujului care menţionează următoarele :

ADEVERINŢĂ

Adeverim prin prezenta că în şedinţa permanenţei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului din data de 1 iulie 1993 s-a aprobat înfiinţarea Schitului,, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel’’ în parohia Parva, protopopiatul Năsăud, jud. Bistriţa-Năsăud. Începând cu data de 1 iulie 1993, Schitul,, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Parva are existenţă legală canonică.

Semnează Episcop Vicar, Irineu Bistriţeanul

Îndemnurile şi aprobările primite urmau să fie puse în aplicare. De pe Valea Oltului, de la mănăstirea Turnu, au fost aduşi şapte călugări în frunte cu monahul Paisie şi fratele său Drăgan, originari din Feldru. Aceştia îşi construiesc, asemenea vechilor monahi, adăposturi în pământ pe timp de iarnă, iar vara şi toamna se adăpostesc în corturi.

Odată cu aşezarea acestor monahi postitori şi rugători de Dumnezeu, hotărâţi să treacă peste toate obstacolele, se pune temelia unui aşezământ monahal şi se trece la construirea bisericii mănăstireşti şi a anexelor sale.

Cu fiecare an care se încheia de la începerea acestor lucrări, mănăstirea se înălţa tot mai mult, iar numărul călugărilor creştea pe nesimţite. În rândul lor au intrat mulţi tineri din Parva ( Nicolae Sângeorzan, astăzi părintele Nicodim ), Rebra ,Feldru şi din alte localităţi din împrejurimi. Primăriile din Parva şi Rebra, împreună cu membrii acestor comunităţi în fruntea cărora se aflau primarii Gheorghe Stelian, Nicolae Danci, Găvriloae Dumitru , au sprijinit moral şi mai ales material ridicarea acestui edificiu. De un real folos au fost acţiunile întreprinse în acest sens de neobositul preot Teodor Nedelea din Rebra care a ştiut să mobilizeze întreaga suflare păstorită de dânsul, asigurând mână de lucru şi toate cele necesare traiului pentru cei care s-au angajat în ridicarea acestui sfânt locaş.

Dacă iniţiatorul construcţiei a fost preotul din Parva , Remus Gavruş, enoriaşii lui au fost susţinătorii cu suflet mare ai mănăstirii. Alături de ei s-au ataşat oamenii din împrejurimi : Feldru, Nepos, Rebrişoara, în frunte cu primarii lor.

Astăzi construcţia a căpătat o formă definitivă. S-au ridicat şi se construiesc încă multe anexe foarte necesare activităţii monahale. De-a lungul timpului însă, mănăstirea şi călugării de aici au avut de suferit în urma unor alunecări de teren în anul 1998. Atunci s-a prăbuşit construcţia unde locuiau slujitorii acestei biserici. Ea a fost refăcută în anii următori.

În fiecare an , de hramul sfintei mănăstiri, nu lipsesc înalţii prelaţi care ştiu ca nimeni alţii să aprecieze efortul celor care şi-au pus toată puterea şi credinţa în slujba lui Dumnezeu, ridicând o mănăstire ,, cum n-a mai fost alta pe aceste meleaguri’’, cum spunea la prima sărbătoare a hramului, Î.P.S Bartolomeu Anania.

Anul acesta, liturghia s-a desfăşurat în prezenţa unui număr deosebit de mare de credincioşi veniţi din toate părţile judeţului care au fost puternic însufleţiţi de cuvântul de învăţătură al Î.P.S Vasile Someşanul .

Mănăstirea ,, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel’’ de pe Valea Rebrei este o adevărată perlă a Ardealului, dar şi semnul împlinirii unui legământ : ,, Dă Doamne la lume/ Numai gânduri bune,/ C-avem de zidit,/ Visul de-mplinit’’.