Mănăstirea "Sf. Apostoli Petru şi Pavel’’din Rebra, în prag de sărbătoare

În salba celor 10 mănăstiri existente în judeţul nostru se află şi mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel’’ din Rebra, care în fiecare an, la 29 iunie îşi sărbătoreşte hramul.
Reclădită după o indelungată vreme, când libertatea ne-a bătut la poarta sufletului, ea se arată ca o binecuvântare cerească pentru oamenii şi plaiurile acestui ţinut mioritic. Credincioşii ortodocşi de pe această pitorească vale, dar nu numai, au considerat că a sosit vremea să înalţe din nou acest aşezământ pe vechea lui vatră şi să-i dea înfăţişarea pe care o merită. O zicere care mai circulă şi astăzi şi pe care o foloseşte adesea şi stareţul mănăstirii, Chiril Zăgrean, spune că, “vechea mănăstire s-a născut ziua pe ruinele nopţii şi cea nouă pe ruinele celei vechi’’.
Locul n-a fost ales întâmplător, deoarece aici, în peisajul fermecător cuprins de linişte şi pace, cu mai bine de patru veacuri în urmă, exista o mănăstire, care împreună cu celelalte din Feldru şi Sângeorz-Băi au dispărut de multă vreme, fiind părăsite de călugări, din motive istorice bine cunoscute.
Despre existenţa mănăstirii din comuna Rebra, revista ,, Arhiva Someşană’’publică un material în care se arată că s-a găsit în podul vechii biserici din Rebra ,, un mineiu slavonesc din secolul al XV-lea’’, care printre file ( lipseşte titlul, iar prima pagină este deteriorată ) avea o petiţie către domnitorul Ştefan cel Mare ce amintea de această mănăstire. În vremea ocupaţiei habsburgice, ea n-a fost distrusă de către generalul Bukow, dar a fost părăsită de călugări. În 1822 este demolată şi materialul rezultat este donat comunei Parva pentru a-şi construi biserica.
Reconstrucţia mănăstirii începe după1990, din iniţiativa unui grup de credincioşi din comuna Parva şi materializată prin donaţiile de teren ale Consiliului Local şi cel parohial al comunei Rebra, la care s-a adăugat efortul considerabil al credincioşilor din satele din împrejurimi. Cei 7 călugări veniţi de la mănăstirea Turnu de pe Valea Oltului, avându-l în frunte pe stareţul Paisie Iloaie, au pus temelia acestei minunate construcţii, care apoi a fost finalizată de către inimosul părinte stareţ Chiril Zăgrean şi obştea sa
Astăzi este o adevărată perlă a Ardealului, dar şi semnul împlinirii unui legământ : ,,Dă, Doamne la lume,/ Numai gânduri bune,/ C-avem de zidit, / Visul de-mplinit’’Porţile ei se deschid astăzi spre noi, îmbiindu-ne cu taina sfintelor slujbe. Din icoane şi fresce nepreţuite, veşnicia priveşte în ochii noştri şi în frumuseţea ei se topesc grijile vieţii de zi cu zi. Glasul de clopote şi de toacă ne cheamă la închinare şi rugăciune, într-o zi ca aceasta, de SÂNPETRU.