Corespondențe peste secole

Oscar Wilde spunea: „În ziua de astăzi, oamenii cunosc prețul fiecărui lucru și valoarea nici unuia.” Scriitorul consemna aceste gânduri despre a doua jumătate a epocii victoriene înconjurat de aparențe, dar cum s-ar simți dacă ar putea privi același tablou uman din casa lui de pe 34 Tite Street din Chelsea? O scurtă incursiune în secolul al XIX-lea poate părea ca o mare de culori vibrante, crinoline, trăsuri, meșteșuguri și rafinării de maniere cum susținea I. L. Caragiale, veacul în care, de altfel, apare gazul de iluminat, camera de fotografiat, mâncarea la conservă, mașina de scris, telefonul, cloroformul este folosit în operații. Pentru că astăzi este de preferat confortul în toate domeniile vieții, această epocă trece drept rigidă, este privită fie ca o perioadă capricioasă cu prea multe conveniențe, femei încorsetate în „cuști de metal”, revoluții sângeroase, odioasa condiție de sclav care încă penetra măduva multor țări, fie cu fascinație pentru moda englezească și pariziană, etaloanele vremii, detaliile arhitecturale care au reînviat stiluri imperiale, gotice, victoriene sau pentru valsurile vieneze, fastul oricărei mese și nelipsitele baluri. Cu toate frământările și limitările lui, secolul al XIX-lea a oferit vineri, 20 iunie a. c., fondul unui proiect pe care l-am desfășurat în cadrul ultimei întâlniri din anul școlar 2024-2025 a grupei de performanță conduse de profesoara Ionela-Silvia Nușfelean de la cercul literar de la Palatul Copiilor Bistrița.

M-am întrebat de multe ori, visând mai tot timpul la epoca aceasta, ce fel de domnișoare ar fi prietenele mele, cum ar arăta, ar găsi vreo manieră de a-și exprima libertatea în toată mărginirea impusă unei femei? La o vârstă la care multe dintre noi și-ar fi făcut debutul în societate sau ar fi fost pe punctul de a se căsători, mi-am îndreptat atenția spre marile protagoniste ale romanelor clasice, dar și spre cele mai puțin cunoscute sau chiar din dramele britanice de epocă încercând să întrunesc esența caracterului lor în câteva calități urmate de citatele personajelor. Pentru a menționa câteva dintre ele, voi începe cu Josephine March, una din proeminentele surori ale romanului Micuțele doamne de Louisa May Alcott, cunoscută pentru dârzenia ei, independența și iubirea pentru literatură, o adevă- rată militantă pentru drepturile femeilor și cea în care autoarea s-a regăsit cel mai mult din cauza tendințelor nonconformiste. Datorită clipelor melancolice, meditative și a inițiativelor efervescente, am atribuit-o lui Noemi Sabo, trebuie însă menționat faptul că asocierea am făcut-o și din prisma poeziei sale, viguroasă, tranșantă, a lungilor conversații despre condiția femeii care nu are nevoie să uite de feminitate pentru a se afirma, astfel că un ecou al ei l-am regăsit în contemplarea lui Jo: „Femeile, au minți și suflete, la fel de bine ca inimi. Au ambiție și talent, iar în egală măsură frumusețe. Sunt obosită de cei care spun că iubirea este singurul lucru potrivit pentru o femeie.” Rămânând în sfera tinerelor determinate, Elsa Dutton este un bun exemplu de curaj, perspicacitate și îndrăzneală. Personaj principal și vocea narativă a serialului 1883 scris de Taylor Sheridan, Elsa încearcă să supraviețuiască unei caravane din Texas până în Montana cu vivacitatea unei adolescente pregătite să renunțe la corset și crinolină, dotată cu simțul just al amănuntelor, ea observă natura, încercările vieții, mustind de profunzime și sinceritate. Aceasta îi revine Amaliei Levey pe care am resimțit-o în maturitatea domnișoarei Dutton: „Libertatea. Pentru cei mai mulți este o idee. Un gând abstract care pretinde control. Aceasta nu e libertate, e independență. Libertatea însemnă să călărești fără rețineri pe un pământ neîmblânzit detașat de oricare altă noțiune în afara momentului pe care îl trăiești.” Poate mai puțin cunoscute sunt protagonistele scriitoarei Elizabeth Gaskell, una dintre ele fiind Margaret Hale din romanul Nord și Sud, o tânără perseverentă în societatea industrială englezească, reușește să implementeze în câteva fabrici de bumbac condiții mai sigure pentru muncitori. Altruistă, își păstrează demnitatea în adversitățile ce îi copleșesc familia, având luciditatea stărilor ei lăuntrice. Ana Ciobanu este cu siguranță favorabilă descrierii, mereu inima blândă care se gândește la toți și aprinsă pentru cauzele literare: „Margaret nu era gata să se îndrăgostească, dar când iubea era plină de pasiune și nu cu mică doză de gelozie.” N-aș putea însă să trec peste Jane Austen, o scriitoare care a trăit pentru puțin timp la începutul secolului al XIX-lea, dar care continuă să dăinuie prin unele din personajele cele mai cunoscute precum Emma Woodhouse din romanul Emma. Cu maniere alese, trăind în perioada dintre veacuri, aceasta încearcă să găsească pentru toată lumea o pereche potrivită fără să se gândească la sine, deși nu este înconjurată de prieteni, atipic pentru scrierile autoarei, are o judecată critică devenind indispensabilă tatălui ei. Ambițioasă și rațională, Teodora Olar mi-a inspirat starea de spirit a Emmei: „Poate că mi-am pierdut inima, dar nu stăpânirea de sine.” Cu toate că ultimul exemplu este o excepție, Alexandre Dumas a trăit totuși în secolul al XIX-lea, alegând să desfășoare acțiunea cunoscutului roman Cei trei muschetari cu două veacuri în urmă. Scriitorul francez a dat naștere unei tinere misterioase, Constance Bonacieux, loiala slujnică a reginei Ana de Austria, prudentă și sensibilă, un suflet de romantică incurabilă care se implică în numele stăpânei în intrigile de la curtea lui Ludovic al XIII-lea. Cristiana Sigmirean interpretează rolul unei aureole de gingășie sub care se ascunde o nebănuită putere interioară, aproape pot să-i aud glasul în admonestările lui Constance către d’Artagnan:

„- Nu am nevoie de dumneata.

- Dar ai cerut...

- Am cerut sprijinul unui gentilom și nu să fiu urmărită de o iscoadă.

- Ești cam dură cu mine!

- Cum oare se numesc cei care urmăresc oamenii fără voia acestora?

- Niște curioși.

- Cuvântul e prea blând.”

Multe alte personaje au marcat chipul acestui secol, Eugenie Grandet, Elizabeth Bennet, Molly Gibson, Anne Shirley, Eliza Scarlet sau Charlotte Heywood sunt doar câteva care au prins viață prin membrele grupului nostru, unele dintre ele n-ar fi găsit în formalitățile vieții o nesuferită corvoadă, dar altele ar fi scandalizat societatea prin poezia lor. Cu toate că idealurile generațiilor s-au schimbat, o parte din generația tânără actuală nu ar fi luată prin surprindere dacă tehnologia n-ar mai funcționa și s-ar refolosi lumânări în loc de becuri, pentru că știu calea spre sine atunci când divertismentul extern se diminuează, au ceea ce Seneca numea „puterea de a sta liniștit într-un loc și de a zăbovi cu sine însuși”.