Din "Fântâna darurilor"

Pr. Alin Ciprian Cîndea: Învierea lui Cristos, izvor de bucurie și speranță

Dum, 05/05/2024 - 09:11

Pr. Alin Ciprian Cîndea, preot al Misiunii Greco-Catolice din Paris

View the full image

A înviat a treia zi, după Scripturi (I Corinteni 15,4)

Învierea lui Cristos este o sursă continuă de bucurie și speranță pentru credincioșii creștini, fiind un moment fundamental care continuă să inspire și să ofere speranță în inimile și viețile celor care cred.

Acest eveniment ne permite să afirmăm că moartea nu are ultimul cuvânt. Viața este cea care triumfă în cele din urmă, după cum le scrie Sfântul Pavel corintenilor: „Acum Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi” (1 Cor. 15.20). Învierea Lui este fundamentul speranței noastre pentru viața veșnică: „Resurrectio Domini, spes nostra – Învierea Domnului este nădejdea noastră”.

Această veste bună nu este doar rodul unui raționament uman, ci se bazează pe un fapt istoric descris în Evanghelii. Învierea nu este o teorie abstractă; nu este un mit sau o viziune, ci un eveniment unic și definitiv: Isus din Nazaret, care a fost coborât de pe cruce și pus în mormânt în seara Vinerii Mari, a biruit moartea. Iar pentru adevărații creștini Învierea Sa nu este o simplă amintire, ci o realitate prezentă care ne implică și ne transformă. Așa cum afirmă Sfântul Pavel în Galateni 2:20: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine”.

Învierea Domnului este o ocazie bună pentru a face lumină în zonele cele mai întunecate ale vieții noastre; nu e doar momentul unei spectaculoase lumini călătoare și fără efect ce brăzdează vieți naive precum o cometă ar străbate cerul lipsit de stele. Este momentul potrivit pentru a renunța la atâtea surogate și să primim Lumina reală a Domnului, fapt ce ne permite să exerimentăm o adevărată înviere sau reînviere spirituală și să rostim plini de convingere: ”eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu” (Iov 19,25).

Odată cu Învierea Mântuitorului în sufletul nostru, nevoia de a fi cu El devine mai profundă și mai personală. Și, în loc să fim martorii unei credințe exterioare, devenim participanți activi într-o relație vie și dinamică cu Cristos Înviat. Nevoia de a fi în prezența Lui devine mai intimă, iar legătura noastră cu El devine mai autentică și mai puternică.

Cristos a Înviat!