Pr. Alin Ciprian Cîndea: Omul, creat pentru a trăi, nu pentru a muri

Sfântul Apostol Pavel, căruia i s-a arătat Domnul cel înviat în apropierea Damascului, ne oferă o lumină de speranță: „Nu vreau, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care nu au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu îi va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.” (1 Tes. 4, 13-14). Aceste cuvinte ne reamintesc că moartea, deși inevitabilă, nu are ultimul cuvânt.

Învierea fiicei lui Iair, relatată în Evanghelia după Luca, este un episod care oferă o strălucitoare rază de speranță în fața morții. Iair, un conducător al sinagogii, vine la Isus cu credință și disperare, cerându-i să-i salveze fiica bolnavă. Până la sosirea lor, fata moare, dar Isus îi spune cu blândețe: „Nu te teme, crede numai!”  Aceste cuvinte devin un mesaj profund pentru toți cei care trăiesc în fața durerii și a pierderii.

Îl putem imagina pe Isus strigându-ne și pe noi pe nume, precum l-a strigat pe Lazăr sau i-a spus fiicei lui Iair: „Talitha kum!” – „Fetițo, îți zic, scoală-te!” Aceasta este speranța creștină: credința că, în Cristos, moartea este doar o trecere către viața veșnică, că El ne va lua de mână pe fiecare dintre noi și ne va conduce către lumină.

Isus, în drum spre casa lui Iair, se oprește pentru a o vindeca pe femeia cu hemoragie, demonstrând că viața fiecăruia este prețioasă în ochii lui Dumnezeu. El nu este doar un vindecător, ci un Dumnezeu care simte profund suferința umană. În acele momente în care moartea ni-i ia pe cei dragi, iar credința noastră este pusă la încercare, asemenea Martei, putem auzi chemarea lui Isus: „Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine va trăi, chiar dacă va muri” (Ioan 11, 25-26).

Acceptarea morții este adesea dificilă, mai ales când pierdem pe cineva drag. În astfel de momente, credința noastră poate fi pusă la încercare, iar revolta împotriva lui Dumnezeu poate părea naturală. Totuși, mesajul Sfintei Scripturi și al Sfinților Părinți ne îndeamnă să ne încredem în Dumnezeu, chiar și în cele mai întunecate momente. Sfântul Augustin, reflectând asupra morții, scria: „Moartea nu contează. Am trecut pe malul celălalt, Nimic mai mult. Am rămas tot eu, așa cum tu ești tot tu.” Aceste cuvinte ne oferă o consolare profundă, amintindu-ne că moartea nu este sfârșitul, ci doar o trecere.

Învierea fiicei lui Iair este o invitație la credință și speranță. Așa cum Isus a restabilit viața fetiței, El promite să ne conducă pe fiecare dintre noi către viața veșnică. „Viața e și acum ceea ce a fost înainte: firul nu este tăiat,” ne spune Augustin. Aceasta este speranța creștină: în Cristos, moartea nu mai este un zid impenetrabil, ci o ușă deschisă către iubirea infinită a lui Dumnezeu.