La pas şi cu metroul, în terenul şi subsolul Londrei (21)

Conform înțelegerii din ziua precedentă, 05.03.2024, l-am ales pe Tali ca să-mi fie ghid pentru a-mi prezenta capitala fostului Imperiu Britanic, actualului Regat Unit   al Marii Britanii. Nu am avut niciun fel de obiective de dinainte stabilite, am mers doar pe alegerea nepotului, mai ales că în cei trei ani de ședere la Londra bănuiesc că a avut suficient timp la dispoziție, folosindu-se în același timp și de bicicleta proprie, adusă tocmai din strada Snagov, Cluj-Napoca. 

Pentru început, pe jos, în imediata vecinătate a hotelului unde am primit găzduire pentru ceva zile, am pășit prin centrul vechi al Londrei, pentru acomodarea cu trotuarul și pietonii de aici, dar și traficul de la suprafață, ceva mai târziu, și cu cel subteran. Cel de pe fluviul Tamisa nu am încercat să-l testam, bucurându-ne doar să-l privim de pe numeroasele poduri de peste fluviu. Ne-am bucurat și de o vreme meteorologică plăcută, de primăvară adevarată, chiar dacă nu am depășit prima decadă a lunii martie, întrucât clima oceanică influența foarte mult atmosfera din insulă, ceva asemănătoare cu Europa continentală din lunile aprilie și mai. 

Mai întâi, am studiat cu mare atenție construcțiile de locuințe, vechi de peste 100 de ani, cu unul până la patru nivele, cu un subsol folosit in exclusivitate pentru locuit, nu ca prin locurile noastre, în special prin Bucureşti, neutilizate în niciun scop, lăsate în paragină sau inundate de scurgerile din rețelele de canalizare. Fațadele clădirilor, aproape uniforme la toate clădirile, ferestrele apartamentelor garnisite cu caramidă aplicată, în general de un aspect acceptabil. Pe stradă, lume nici prea multă, nici puțina, calmă, nestresată, printre oameni observ o mare proporție de străini, îndeosebi asiatici, care în ultimii ani au invadat chiar serviciile comunitare, comerțul, mai ales că pretențiile lor salariale erau sub cele ale africanilor, destul de corecți și totodată agreați de populația autohtonă. Apoi mai remarc în stradă viteza redusă, chiar foarte redusă la mijloacele de transport auto, autoturisme, taxiuri și chiar autobuze, motiv pentru care pietonii își permit să treacă strada și în afara locurilor marcate, astfel încât adeseori mijloacele de transport se opresc pentru a acorda prioritate pietonilor, ca niciuna dintre cele două părți să se enerveveze, să claxoneze sau să înjure, cum se mai întâmplă prin alte părti pe care noi le cunoaștem bine. Pentru pietoni, locurile de traversare a străzilor sunt marcate cu niste cubulețe din rocă dură, colorate în alb, de 100 centrimetri pătrați, ceea ce m-a făcut să cred că legiuitorul a dorit mai întâi să-i convingă pe cei de la volan să circule cu viteză redusă, oferind prioritate pietonului. 

O altă observație pe care am făcut-o este aceea că pe stradă, de dimineață și chiar până la ora 17, circulau foarte puțini oameni în vârstă și că lipseau cu desăvârșire mult discutații cerșetori veniți de pe aiurea. 

După câteva ore de acomodare cu strada, ne hotărâm să servim așa-zisa masă de prânz, oprindu-ne ca și din întâmplare la un local Belvedere Road, care se numește Locale, cu preparate specifice italienești, din care nu lipsea din meniul zilei binecunoscuta pizza Quattro Stagioni din care servim fiecare cate o porție, la pretul de 16,95 lire sterline. La această sumă s-au mai adăugat și ceva bani englezești pentru sucuri, apoi câte o prajitură, un total de 73,29 lire englezesti de persoană. Nimic în plus, chiar cu titlu de ciubuc din nota de plată adusă de chelner și care în final ne-a salutat cu englezescul "La reverderci!". Dupa servirea mesei, am luat-o din nou pe jos, am trecut peste primul pod apărut în cale de peste Tamisa, cu gândul de a-l trece de îndată. Pentru început, am încercat la Roata Mileniului (London Eye), însă ajunși la baza obiectivului am constatat că nu funcționa, din motive necunoscute de noi. Așa că am renunțat, cu hotărârea că mâine mai este o zi, începând vizita cu Westminster Abbey. 

 

 

Vasile Tabără

Senior editor

(Va urma)