Loredana A. Știrbu
Mar, 03/18/2025 - 14:03
Așteptarea are miros de mare
Așteptarea ta miroase a mare ,
a pagini vechi dintr-o scrisoare pierdută,
a timp topit în nisipul fierbinte
unde pașii tăi n-au mai călcat vreodată.
Te-am așteptat în după-amiezi lăsate în voia arșiței,
când umbrele palmierilor desenau drumuri pe ziduri,
iar vântul sărat îmi înnoda părul
ca o amintire ce refuză să moară.
În fiecare dimineață am lăsat o ceașcă pe masă,
pentru tine, pentru dorul tău,
pentru fantoma pașilor tăi pe podeaua răcoroasă,
dar tăcerea s-a așezat între noi
ca o pisică leneșă ce nu vrea să plece.
Uneori cred că ai fost doar un vis,
o ploaie de vară care mi-a udat pielea
și a dispărut înainte să înțeleg
că fusese reală.
Dar știu că într-o zi vei apărea,
cu soarele în spatele tău și sarea pe buze,
și vei spune că așteptarea
nu a fost decât o cale ocolită spre mine.
Femeia, un miraj aprins
Femeia plutește pe marginea timpului,
cu rochia fluturând a așteptare .
Are în ochi mările pe care nimeni nu le-a traversat,
pe umeri, luna care s-a odihnit prea mult sub pleoape.
Ea nu îmbătrânește, doar își schimbă parfumul
ca o pădure ce își leapădă frunza și înflorește din nou.
Când iubește, lumea întreagă devine o febră tăcută,
iar bărbatul care o atinge uită să mai existe.
În casa ei, aerul miroase a iasomie și vise nedeslușite,
umbrele dansează pe pereți ca niște pisici obosite,
și timpul se răsucește încet, ca un ceas uitat pe o noptieră.
Ea există între o lacrimă de dor și un zâmbet de foc.
Femeia e un miraj aprins în deșertul unui suflet,
o poveste scrisă cu cerneală invizibilă pe piele,
și oricine o iubește devine un exilat
în ținutul fără hotare al amintirii ei.
Destin cu bătăi de cap
M-am trezit azi-dimineață
Cu destinul pus de-a curmezișul,
Lungit peste prag, ca o pisică sătulă
Care nu mai vrea să vâneze.
L-am întrebat, cu o voce șoptită:
— Pe unde mergem azi?
Și el, scărpinându-se,
Mi-a răspuns cu un căscat lung:
— Pe unde te duc pașii.
Asta-i bună, mi-am zis,
Păi dacă nu-mi spui,
Eu de unde să știu?
Dar el deja adormise
Cu capul pe propria lene.
Așa că am plecat la întâmplare,
Fără să mai întreb nimic,
Și, culmea, locul în care am ajuns
Era acela unde trebuia să fiu.
Ultimele stiri
Cultura
Ai fost mândrul împărat al unui bogat și întins imperiu, toată puterea...
Comentarii
PETRA R. -
Onorată Redacție:
Dar la Năsăud (Caianul Mic, etc.) nu sunt câini, pisici și păsărici ca la...
Vizitator -
In loc de comentariu, mai bine versurile din colindul laic "Noroc să deie Dumnezeu" interpretat de...
Rus Augustin -
Foarte bine inspirat, cu talent și mult fler, venerabilul și calculatul profesor GRIGORE COTUL, a...
VIORICA TELCEAN -
Drum lin spre ,,programele folclorice stelare,, Ani Mican. Dumnezeu sa aibe grija de sufletul tau,...
Maxim Morariu -
Dumnezeu să o așeze cu drepții Săi și să mângâie familia îndurerată! A fost cu adevărat un om al...
Aniversări
Sănătate, bucurii şi împliniri profesionale, în zi de naştere, transmitem domnului Iuliu Zsejki, director executiv Grupului de Acțiune Locală Ţara...
În zi de naştere, 3 ianuarie, urăm chef NINA RUS de la Păstrăvăria RIN din Romuli, multă sănătate, împliniri profesionale şi bucurii alături de cei...
În ceas aniversar, 2 ianuarie, urăm domnului ALEXANDRU ROMAN, director adjunct Divizia Operațiuni Rețea la Distribuție Energie Electrică Romania,...
![[Valid RSS]](/sites/default/themes/rasunetul/images/valid-rss-rogers.png "Validate my RSS feed")
Adaugă comentariu nou