Ion Radu Zăgreanu: Cinci centimetri pătrați de slănină

de a se reîntoarce în îndepărtata și vasta Canadă,

fiica mea Silvana mi-a spus,

că, deși nu este voie,

va pune în valiză,

măcar cinci centimetri pătrați de slănină

de la Malin.

Intuiam motivarea acestei dorințe.

,,-Vreau să duc cu mine,

ceva legat de  copilăria mea,

din mirificii ani de la Malin,

din casa bunicilor,

din ograda lor.

Acolo, tăiatul porcului

era un spectacol fabulos,

pentru mine, ceva de basm.

Învelită în emoții,

aproape că nu dormeam deloc,

în noaptea care preceda

înfiorătorul act,

din prima fază a evenimentului.

Stăteam în pat

ca un iepure speriat,

pregătită să-mi pun palmele

peste urechi, ca să nu aud

urletul porcului.

Pentru mine nu era un guițat,

ci un răcnet al celui care nu mai avea nicio șansă.

După înspăimântarea sonoră,

apăream și eu în prejma porcului.

Dintr-o cutie metalică ieșea focul pârjolului

și cel care o manevra

învârtea un fel de manivelă

         și din gura carcasei de tablă

țâșneau parcă flăcările iadului.

Cum ar spune poetul tău preferat, Ion Mureșan,

,,prin găurile din memorie” (,,Poem rău”),

eu simt acum olfactiv

mirosul șoricului fript, retrăiesc  așteptarea,

mea de atunci, de a gusta

dintr-o ureche a porcului, bine prăjită.

Mă regăsesc în vânzoleala

celor din prejma învinsului

în acțiunile lor febrile,

îi am  alături pe bunicii mei ocrotitori.

În Canada, într-o proximă seară,

o să ne înfruptăm

din cei cinci centimetri pătrați de slănină.

Probabil că voi îmbrăca

și ia mea românească,

ca un omagiu

pentru tot ceea ce reprezintă

pentru mine Malinul, copilăriei mele.

La ,,Cina de taină”, vor fi prezenți din cer,

bunicii mei, în gândurile mele, părinții mei

și ograda primilor mei ani de viață.

De fapt, la cină, în fața unei farfurii goale,

o să fie copilăria mea, din satul bunicilor,

acum coborâtă din amintirile mele,

ca o haină pe care o iei din cuier

și o îmbraci, fiindcă afară e frig și plouă,

plouă și în sufletul meu.”

                     Ion Radu Zăgreanu