Melania Cuc: Cain și fratele său

Povestea lui Cain și Abel rămâne una dintre cele mai dureroase și neiertătoate oglinzi ale umanității. În acel câmp al Genezei, unde un frate nu îl ridică pe celălalt, căzut, ci  îl doboară,- are loc drama dintâi: sângele vărsat nu doar că face un om să dispară, ci rupe legătura de frăție, răstoarnă ordinea cosmică. De atunci, întreaga istorie omenească a purtat cu sine această umbră.

De ce își ucide omul, fratele? Răspunsul nu e simplu. Biologia vorbește despre instincte de supraviețuire, cconservare, despre lupta pentru resurse. Antropologia adaugă faptul că, în triburile arhaice, competiția pentru hrană și putere era aproape inevitabilă. Psihologia descoperă mecanismele geloziei, ale rușinii și furiei. Religia spune că răul se naște din libertatea omului de a alege. Filosofia și tradițiile spirituale amintesc de karma, legea echilibrului care cere ca orice faptă să-și găsească răspuns. Teoria nu se pliază mereu pe realitate. De aceea , omenirea a inventat justiția, poliția, carcera. Omul civilizat a scris legi, a construit sisteme de justiție, a ridicat temple și școli, a cultivat predici despre iubirea de aproapele. Degeaba? De ce atunci, instinctual răului nu a dispărut din om. În adâncurile noastre rămânem ființe purtătoare de memorie ancestrală, iar reflexele violenței primordiale se reactivează la fiecare răspântie de cale. Un om bun poate reacționa urât, violent, în fața unei jigniri, a unei frici, a unei inegalități și, uneori, din nimic îi sare țandăra.

Statisticile moderne par să aducă  puțină speranță: cercetările istorice arată că rata crimelor a scăzut semnificativ față de Evul Mediu, când violența era mult mai frecventă. Raportul ONU din 2023 confirmă o tendință generală de diminuare a omorurilor în multe regiuni geografice, chiar dacă există zone unde conflictul și inegalitatea socială alimentează încă valuri de sânge. Realitatea nu e liniară: scăderile globale nu șterg tragediile locale în care victimele sunt adeseori femei fără apărare. Sun crime care intr-o clipă înconjoraă de câteva ori Terra, asa cum este și moartea năpraznică a lui Kirk. Ce să îmțelegem de aici? Că avem  imaginea fragilității echilibrului pe care îl numim atât de mândri de noi,  civilizație. Prăbușirea unui om tânăr și cu drum social deschis,  un nume ce a fost ucis pe neașteptate, ne amintește că între intenție și faptă distanța e uneori de mai puțin de un pas, de o secundă. Fie că este vorba de ură, tulburare sau un impuls brusc, fratricidul modern își găsește chipuri noi, se metamorfozează. Degeaba am întreba  comunitatea sau înțelepții: unde se rupe legătura frățească? Nu are nimeni leacul nici răspunsul.

Poate că, totuși, răspunsul de care ne este frică  stă în noi, îm conștiință. În recunoașterea umbrei, răului din om și în alegerea noastră de a o stăpâni. Este posibil? O îmtrebate la care doar Dumnezeu deține răsăpunsul. Și totuși, civilizația,  pe care atât am hulit-o, cu toate contradicțiile ei, care ne sperie, ne-a arătata cel puțin statistic că fiara din om poate fi îmblânzită.  Munca cu noi înșine , ca specie, e  sisfică, când  credem dă au dus bolovanul-păcatuii în pustie, se rostogolește, vin din  nou peste noi. Nu crec dă a există un moment final de izbăvire a omenirii, ci doar o luptă zilnică cu noi înșine.

Cain nu a murit! Și nu vorbesc aici de lupte armate, ci de civili și alți civili membri ai cetății universale. Cain trăiește, ascuns, în fiecare dintre noi. Trebuie să-l recunoaștem și să nul potențăm.  Abel, biblic, fratele ucis, își cere dreptatea. Între tragedia celor doi se desfășoară istoria umanității.

Să ne uităm la noi înșine, să ne confruntăm cu furia care uneori ne orbește, să privim cu realitatea și să căută pacea individual mai înainte de a ne gândi  criminali,  sau la actanții conflictelor armate. Dar cum stăm cu violența în propria noastră lume, cât de sigură este comunitatea noastră.

 Conform celei mai recente evaluări publicate de Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, pentru anul 2023, județul este considerat în general sigur, însă există câteva zone urbane cu o criminalitate ceva mai ridicată.

Dacă orașele au un nivel de criminalitate evidentă,  majoritatea comunelor din județ au coeficienti de criminalitate scăzuți, sau chiar zero.  Să ne bucurăm că, pe la noi, în acest răstimp, nu au avut loc infracțiuni de tâlhărie cu arme sau urmate de moarte, au scăzut  și alte conflicte majore.