Spectacol de teatru la Scoala Generala « «Grigore Silasi » Beclean, sub denumirea « Si ce sa iti spun acum ? »

Actrita Codruta Varadi si eleva Andrea Cocoi au evoluat intr-un spectacol, pe care l-au sustinut in sala Centrului de Informare si Documentare a Scolii « Grigore Silasi » Beclean, director Gabriel Rus, bibliotecara Angela Rusu.

Spectacolul a constat intr-un recital de poezie de dragoste, din cele mai reusite poeme realizate de poetele Ana Blandiana, Magda Isanos, Elena Farago si Ioana Craciunescu si postarea de versuri si imagini sugestive.

Participanti la spectacol au fost profesori, elevi si cetateni din oras, care au gustat un spectacol de zile mari, ceea ce se intampla atat de rar in oraselul nostru.

In urma spectacolului am adresat un set intrebari domnisoarei Codruta Varadi, realizatoarea spectacolului, pe care il redam in continuare :

1. Domnisoara Codruta, joi seara, am asistat la un adevarat recital de poezie de dragoste, sustinut de domnia ta si o eleva dintr-a opta, care la randul a fost superba. De unde ideea acestui montaj superb?

Idea acestui spectacol a venit dintr-un dor de al meu de scena. De cand am venit din Sibiu, de unde eu am studiat, imi lipseau foarte tare emotiile unui spectacol, plus ca simteam ca am lasat ceva neterminat. Aici ma refer la textul spectacolului pe care nu am avut ocazia sa il prezint in fata unui public. Atunci am zis ca merita sa incerc in Beclean, daca acum aici sunt. A prezenta singura un colaj de poezie, mi s-a parut prea putin si atunci i-am propus Andreei Cocoi, o eleva din clasa a VIII- a , de la Scoala Generala “Liviu Rebreanu” Beclean, sa mi se alature. Pe Andrea o cunosc de doi ani, de cand am facut la scoala la ea, si de fapt si la scoala unde eu am facut ciclul gimnazial, un atelier de teatru. Asadar odata stabiliti actorii trebuia doar sa spunem “Bine ati venit la spectacol”.

2. Ai terminat teatrul si lucrezi in radio. A fost o orientare pentru a te intoarce acasa, la Beclean?

Ca sa fiu sincera intoarcerea la Beclean, nu a fost una voita, dar cum sunt o fire care are nevoie de activitate, trebuia sa fac ceva. In urma unei intrebari timid rostita de mama mea catre domnul Luca Denes, directorul postului de radio Be3, am ajuns astazi sa fac parte din echipa. Nu mi-am propus sa lucrez in acest domeniu, insa este o meserie care are puncte comune cu actoria si atunci nu simt ca nu imi pun cunostintele dobandite in anii de studentie in valoare.

3. Esti prima actrita pe care a dat-o Becleanul. Ce te-a facut sa urmezi aceasta profesie?

Imi aduc aminte cand aveam 5 ani si eram la gradinita, ca am venit acasa suparata ca nu am primit rolul principal in serbarea de iarna si ca eram un simplu fulg. Mama mi-a spus ca o sa imi faca o rochita frumoasa si ca toata lumea o sa se uite la mine si pe fata care avea rolul principal nu o sa o observe. De atunci fiecare serbare insemna pentru mine o provocare, imi doream sa fiu cat mai multe personaje si in anii de scoala am participat la toate activitatiile cu tenta teatrala. Luasem idea de teatru ca un hobby, nu stiam ca exista si ceva mai mult decat o activitate scolara, pana cand in clasa a XI-a am vazut pe un afis cu facultatiile din Cluj ca exista Facultatea de Teatru. Am venit acasa si le-am zis la ai mei ca atunci cand termin liceul eu dau la teatru si asta am facut.

4. La Sibiu, unde ai studiat, mi se pare ai avut printre profesori si pe regretatul Adrian Ratoi, un prieten al meu, cu care am lucrat pe vremuri facand in Beclean o adevarata miscare teatrala, cucerind printre altele, multi lauri, dar erau alte vremuri. Ce-ti amintesti de actorul si profesorul Adrian Ratoi?

Da, am studiat la Sibiu, unde l-am avut ca si profesor de an si mentor, pe actorul Marian Ralea, cunoscut drept Magicianul de la Abracadabra. E adevarat in primul an de facultate printre profesori a fost si actorul Adrian Ratoi. Era profesorul meu de dictie. La prima intalnire ne-a intrebat pe fiecare de unde suntem si atunci cand a aflat ca sunt din Beclean, a inceput sa imi povesteasca ca a jucat teatru in Beclean, sa ma intrebe de anumite persoane, cu care dansul jucase, insa eu nu stiam ca Becleanul avusese trupa de teatru. El a fost profesorul care m-a invatat sa renunt la vocea de fetita si sa vorbesc cu o voce naturala, sa constientizez importanta intonatiei cuvintelor, de exemplu atunci cand vrei sa areti ca esti nervos nu e nevoie sa urli, ajunge sa vorbesti pe un ton grav si raspicat.

5. Teatrul isi are urme adanci in istoria acestor locuri, inca de pe vremea Ludovicai Rebreanu, care a fost “prima-dona”, intr-o trupa de teatru, apoi a dat tarii pe regizorul Radu Afrim, cu rezultate deosebite in lumea teatrului. Te gandesti cumva la o renastere a teatrului la Beclean? E un ideal prea indraznet?

Eu am lipsit 9 ani din oras, am facut liceul la Bistrita si facultatea la Sibiu. Veneam doar in vizita acasa. Abia acum am stat mai mult si de cand am venit am auzit doar ca acest oras e mort din punct de vedere cultural si ca nu se mai poate face nimic. Consider ca inainte de a spune ca nu mai poti face nimic trebuie sa incerci si in Beclean nu s-a incercat. Atunci cand mi se pune o mancare noua in fata si mi se zice din ce e facuta si exista unele componente care stiu ca nu imi plac spun ca nu imi place mancarea respectiva, iar mama imi spune intotdeauna incearca mai intai si apoi spune-ti parerea.

6. Ce ganduri te framanta in acest sens? Sa stii ca solutii ar fi!

Nu ma indoiesc ca solutii nu sunt. In anii de facultate domnul Ralea ne-a dus peste tot in tara si nu ma refer in orase mari, ci in sate. Am jucat teatru in camine culturale si lumea a fost foarte deschisa, am jucat teatru pe strada si lumea a participat. Cred ca se poate face teatru oriunde si mi-ar placea sa le ofer beclenarilor posibilitatea de a face cunostiinta cu teatrul. Tocmai de aceea am facut si acele ateliere de teatru la scoala si acest spectacol. Pentru ca vreau sa incerc.

7. Te rog insa sa detaliezi amanunte despre spectacolul de joi seara, pe care am de gand sa-l propun sa-l prezinti si la Bistrita, la sinagoga, unde un alt prieten al nostru, profesorul Gavril Tarmure ar fi incantat sa il prezinti, dar deocamdata iti urez succes in toate visele tale si-ti multumesc pentru acest spectacol incantator. Felicitari!

Va multumesc pentru urare, ma bucur ca a fost un spectacol care sa placa publicului. Spectacolul e un colaj din poeziile Anei Blandiana, Elena Farago, Magda Isanos si Ioana Craciunescu. Sunt versuri din poeziile lor puse cap la cap in asa fel incat sa spuna o poveste. Povestea unei persoane indragostite care incearca sa invete sa traiasca dupa despartirea de persoana iubita. In spectacolul acesta se poate regasi oricine a cunoscut iubirea si apoi despartirea de aceasta iubire. Sunt texte foarte sensibile, care chiar daca ar fi zise prost tot te ating. Atat mie, cat si Andreei ne-ar face mare placere sa il jucam si la Bistrita, oricum eu doresc sa il mai jucam odata in Beclean, de data aceasta pentru un public mai larg. Prima reprezentatie a fost de a observa terenul, cum se spune.

Iti multumesc si iti doresc succes !