Plaiurile Ghimeşene

Dascălii Petrică Bilibok Bârsan şi Ion Gabor, iubitori şi păstrători ai comorilor tradiţionale româneşti, aduc în faţa publicului volumul „Din universul spiritualităţii româneşti – Plaiurile Ghimeşene”, apărut la Editura Egal, ce prezintă aspecte istorice, geografice, turistice, etnografice şi folclorice ale zonei. Cartea face parte dintr-un ciclu de tipărituri incluse în proiectul de cercetare, repere socio-culturale, lingvistice şi educaţionale ale comunităţilor rurale de pe Valea Trotuşului şi Valea Bistriţei, asumat de Facultatea de Litere a Universităţii Bacău, sub coordonarea lect. univ. dr. Ioan Dănilă.

O carte care ne readuce în prim plan istoria acestui bazin hidrografic aflat la poalele Munţilor Ciucului şi Tarcăului, oază de mit şi legendă ce se pierde în negura timpurilor. Oştile conducătorilor transilvăneni au folosit de foarte multe ori căile de acces spre Moldova pentru a ajuta pe fraţii moldoveni să facă faţă năvălirilor tătare şi turceşti. În 2002, la recensământ, populaţia acestor meleaguri era formată din români, maghiari, ceangăi şi romi. O bună parte din lucrare este dedicată istoricului bisericii mame, cu aplecare asupra bisericii Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, ridicată în 1800 şi refăcută în 1967, prima biserică din piatră aparţinând comunităţii ghimeşene. Pe acea vreme, comunitatea nu putea fi dezintegrată uşor şi verticalitatea coloanei vertebrale anevoie se putea zdruncina. Avem de-a face cu oameni, cu idealuri puternice insuflate de trăirile afective şi simţămintele româneşti stabilite după reguli clare încât nimeni nu avea curajul să manevreze interesele sau să aducă vrajbă între oameni. Colaborarea cu secuii a fost de cele mai multe ori foarte bună până când în comunitate s-a implicat politicul. Şi aici este întâlnit, pe lângă dialectele specific e zonei, şi dialectul ceangăiesc, care diferă de cel secuiesc. Comuna Ghimeş Făget are 1924 gospodării şi o populaţie de peste 5400 locuitori. Detalii importante sunt legate de construcţiile locuitorilor de aici făcute pe temelii solide din piatră şi bârne, care sunt puse pe orizontală şi încheiate prin încrestături la capete, numite dinte de lup sau dinte de urs. Nici aici nu lipseşte bradul care se pune la terminarea acoperişului pentru a purta noroc şi bunăstare pentru cei care locuiesc în casă. Pentru un acoperiş se folosesc aproximativ 12.000 draniţe. Casele nu erau foarte împopoţonate, demonstrând simplitatea caracteristică a oamenilor de la munte. Însă din ele nu lipsea icoana şi căndeluţa aprinsă în zilele de duminică pentru rugăciunea sufletului. Fiecare casă avea o grădină cu pomi fructiferi, grădiniţa de flori, precum şi anexe gospodăreşti pentru buna derulare a activităţii. Portul popular, dansurile şi obiceiurile au specificul lor de netăgăduit, reprezentând esenţa multor valenţe care definesc înrudirea cu zona Făgăraşului, a Ţării Bârsei, dar şi a Năsăudului. Portul popular reprezintă o parte din viaţa oamenilor, cultura, sentimentele, spiritualitatea, care le-a conturat personalitatea. De sute de ani, războaiele de ţesut sunt nelipsite în gospodărie, cu ele femeile creând minuni, din pânza de bumbac sau stofa din lână conturând modele de o mare afinitate artistică, stilizând brazii pădurilor sau spicele de grâu, florile, stelele sau soarele, căprioarele sau păsările.

Clăcile, obiceiurile legate de agricultură, cu aplicare pe păstorit, amintind aici cuvinte precum brighidăul, crinta, răvacul, braiul, budaca,sunt pe cât de misterioase pentru generaţiile actuale, pe atât de folositoare pentru oamenii muntelui. Nu lipsesc obiceiurile legate de ciclurile vieţii, de la naştere până la mormânt, cele legate de sărbătorile religioase, concluzia fiind că omul este însoţit de doină la tot pasul. Glosarul cu termeni regionali sau cuvinte rare ne introduce în lumea vorbită a ghimeşenilor, iar albumul fotografic ce însoţeşte monografia ilustrează repere de netăgăduit ale acestor locuri.

O carte care readuce lumea strămoşilor pentru bucuria cunoaşterii istoriei a generaţiilor actuale.