MONŞTRII CU CHIP DE OM L-AU LĂSAT PE AL. C. MILOȘ FĂRĂ PISOIUL NEGRUȚ!!!!

Acum au înflorit pomii, e primăvară şi mă gândesc la porunca biblică : ”Să nu ucizi”. După ce am rămas singur pe lume, doar cu Dumnezeu, acesta ne-a trimis acum un an doi pui de pisoi negrii cu ochii verzi-fosforescenţi, parcă de extratereştrii, frate şi soră. I-am botezat Negruţ şi Negruţa şi un an de zile până acum, i-am crescut din pâinea şi sufletul meu. Deşi toţi vecinii, credincioşi, ne-au povăţuit să-i aruncăm, dar noi ne-am încăpăţânat să avem suflet şi să fim cu adevarăt credincioşi ş i i-am crescut. Ocrotind viaţa dăruită de Dumnezeu tuturor fiinţelor. Credinţa noastră este că şi în animale, plante, minerale prin reîncărnare se află un suflet, un spirit divin! De aceea pisicile în Egiptul antic erau fiinţe sacre, întruchipari ale zeilor şi zeiţelor. A omorî o pisică era un delict ce se pedepsea cu plutonul de execuţie.
Mi-e sufletul de poet plin de amărăciune, revolt şi milă faţă de „vecinii” criminali pe care soarta ni i-a hărăzit. În a treia noapte de Paşte, zi sfântă, un nemernic, un om cu inima în pioneze, un monstru fără Dumnezeu şi fără suflet ne-a omorât motanul de un an, Negruţ, fiindcă comisese delictul de a-i peţi pisica, sărind peste gard într-o parcare privată, pe locul grădinii noastre din copilărie obţinută în mod fraudulos judiciar de acest ţăran analfabet, golan parvenit, un nou Dinu Paturică sau un animal bolnav cum ar spune N. Breban. Căci cine altcineva ne-ar fi putut arunca peste gard în mod ostentativ trupul fără viaţă al nevinovatului patruped decât proprietarul parcării care avea cheile de la lacăt. Cum se pot numi aceştia, decât monştrii cu chip de om, mai prejos decât animalele, ce nu ar mai trebui primiţi în biserică ca nu o spurce cu numele lor leşios.
Bietului Negruţ nu am putut să-i explic pe limba necuvântătoarelor că dincolo de curtea casei noastre e jungla omenescă, de ucigaşi şi demenţi. De fapt monstrul vecin, neamul prost, s-a omorât pe el însuşi şi blestemul va cădea asupra neamului sau prin legea carmei divine,”după faptă şi răsplată”. Un astfel de sfârşit va avea şi el şi să-şi aducă aminte atunci de crima din noapte de Paşte impotriva unei creaturi a lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu a dat viaţă tuturor fiinţelor de pe pământ. Şi chiar să presupunem că l-ar fi lovit o maşină, ca un om normal, iubitor de oameni şi bun creştin, ar fi trebuit să anunţe proprietarii, nu să ne arunce bietul animal într-un dispreş faţă de animale şi faţă de oameni şi de Dumnezeu. Demonstrând ce..? Prostie, demenţă, incultură, şi criminalitate. O minte bolnavă, dementă fără nici un Dumnezeu.
Acum Negruţ nu îmi mai toarce serile pe genunchi, sufletul lui mergând în Rai, pe când a degeneraţilor asasini de animale vor putrezi de-a pururi în focurile Ghenei. Am greşit şi noi, şi motanul Negruţ crezând că omul este la fel de bun la suflet şi inocent măcar ca şi animalele. Şi astfel a plătit-o cu viaţa! L-am îngropat lângă tufa de liliac, în curtea casei, acolo unde acum un an l-am găsit abandonat trimis de Dumnezeu să ne încerce sufletul.
Dar de fapt ţinta acestei „ animalo-ucideri” de care ar trebui să se sesizeze şi Asociaţia pentru Protecţia Animalelor, eram noi, proprietarii lui Negruţ. Bine că a apucat să vadă soarele de primăvara şi pomii înfloriţi. Sora lui, Negruţa, când va naşte pui, pe unul dintre ei îl vom boteza tot Negruţ!
Să-i ierte Dumnezeu şi pe călău şi pe victimă!!
Afară e primăvară şi viaţa merge înainte…
O întâmplare din care trebuie să tragem învăţăturile necesare spre a redeveni din nou oameni, respectând porunca lui Dumnezeu : ”Să nu ucizi”, căci El a făcut lumea şi vieţuitoarele ei şi ne-a dat-o ca s-o ocrotim , nu să o distrugem prin moarte!!