Opinia publică şi educaţia cetăţenească

Motto: “Când un tigru ucide un om, îi spunem cruzime, iar când un om vânează tigrii, îi spunem sport, plăcere” (G.B. Shaw)

Faţă de evenimentele petrecute pe strada Slavici, în ultima vreme, gândurile mă duc la educaţia deficitară din şcoli şi grădiniţe, din societatea românească, referitor la iubirea şi protecţia animalelor, inclusiv a celor de companie. Numele de animal vine de la latinescul “anima”, care înseamnă suflet. A ucide un animal, un suflet, este o crimă. Ca orice crimă, ca şi cum ai ucide un om sau orice altă vieţuitoare, căreia nu tu i-ai dat viaţă, ci Dumnezeu – Creatorul Cosmic. Astfel, ar trebui să înceapă o primă lecţie a fiecărui om de pe Terra. Ştiindu-se de către cei iniţiaţi şi cu suflet creştin ca şi noi că lumea popoarelor stelare se conduce după un Cod Galactic.
Codul Galactic implică respectul şi ocrotirea oricărei forme de viaţă cosmică, sub orice formă chimică sau genetică s-ar manifesta.
Revin la monştrii cu chip de om pe care soarta, de multe ori, ni-i dă ca vecini – nevecini. În România, legea protecţiei animalelor se aplică şi nu se aplică. Şi din acest punct de vedere, încă nu suntem europeni, civilizaţi, creştini. Fiindcă, încă suntem un popor de primitivi, instinctuali, ucigaşi, fără conştiinţă, suflet ori vreun Dumnezeu. Mai degrabă, nişte urmaşi ai mutanţilor genetici cu genă ucigaşă, stârpiţi de Potopul Biblic.
Biblia ne avertizează: “Firea omului este îndreptată spre rău”. Spre a face rău oamenilor, animalelor, plantelor, mineralelor. O împăcare cu Natura trebuie să vină de urgenţă. Pământul ne-a fost dat de Dumnezeu ca să-i ocrotim viaţa şi sănătatea şi nu să-l distrugem ca nişte căpuşe lacome, vremelnice, fără suflet.
Faţă de aceste cruzimi de a ucide până şi o pisică, privite oarecum cu uşurinţă de legi şi justiţie, chiar de Poliţie, apropo – nu am ştiinţă ca la noi în ţară să existe o Poliţie a Animalelor, ca în ţări civilizate europene. Dar, de vină pentru asemenea întâmplări de coşmar suntem şi noi, cei care le tolerăm şi adoptăm tăcerea, în loc să încriminăm asemenea apucături criminalo-demente. Mă gândesc la “vecinul”, cu bar tribal şi parcare privată – sadic, cinic, fără suflet şi Dumnezeu, aruncându-ne, în mod ostentativ, nebunesc, trupul bietului patruped peste gardul curţii noastre.
Am aflat de la vecini, dar care nu vor să-şi decline identitatea sau să dea declaraţii împotriva acestui monstru cu chip de om, ucigaş de pisici (din moment ce ocupaţia de a lectura cărţi nu o are) că el a mai comis şi înainte şi alte asemenea fapte abominabile. A mai otrăvit o pisică roşcată a unei familii de vis-a-vis de el, după care copilul acestei familii a plâns multă vreme, având cinismul de a-i şi atenţiona că va face acest lucru, precum şi pisica unui alt vecin de pe străduţa cu turnuri, ce intersectează străzile copilăriei şi vieţii noastre.
Mă întreb: e bine să tăcem cu toţii, vecini, Poliţie (unde noi am făcut plângere), Justiţie şi legi, lăsând asemenea fapte nepedepsite?! Şi ca aceşti monştri cu chip de om, vânători, terminatori de biete mâţe, să coexiste şi să mai apară printre noi, cerşindu-ne un salut ipocrit, fariseic, suferind de boala lăcomiei lumeşti, închinându-se la dumnezeul banilor, în general, fiind nişte excroci şi hoţi, neamuri proaste, oameni răi, fără suflet?
Fac apel la opinia publică şi la asociaţiile de protecţia animalelor să ia atitudine faţă de aceste specimene nedemne de numele de om, ca fiu de Dumnezeu, mă mai gândesc că fratele meu a înapoiat birmaneza “vecinului” sadic, bolnav cu bibilica, de mai multe ori coborând-o din pomii curţii noastre şi atingând-o doar cu o mângâiere. Diferenţă de 7 ani de acasă, de zestre genetică, de educaţie, de cultură şi, mai ales, de minte şi suflet – sănătoase! Căci, acest vecin sadic şi bolnav cu sufletul şi mintea, atunci când se va aştepta mai puţin – prin Legea Karmei Divine – după faptă, şi răsplată – toate aceste nelegiuiri criminale se vor întoarce împotriva sa!
Cum oare, din aceeaşi Genă a lui Dumnezeu, pot ieşi oameni cu suflet, dar şi fără suflet, oameni cu iubire de oameni, animale, plante, minerale – şi monştri cu chip uman, fără conştinţă, remuşcări, ucigaşi, mutanţi genetici, cu gene ucigaşe, fără sentimente, cancere spirituale, tumori sociale ce trebuie de urgenţă extirpate dintre oameni! Cel ce nu iubeşte animalele nu iubeşte nici oamenii şi nici pe Dumnezeu!
De noi toţi, cei 7 miliarde de Terrieni, depinde educaţia şi viitorul generaţiilor ce vin şi a Republicii Terra, în care trăim şi iubim!