Icu Crăciun: GLASUL ARDEALULUI din 1931. Nepos

În săptămânalul „Glasul Ardealului” (an. V, nr. 16, 1931), ce apărea la Cluj, redactor Dr. Octavian Buzea, la rubrica „Scrisori din toată țara”, citim titlul: „Greu îzbândește dreptatea. Pilda unei primării din jud. Năsăud, dar potrivită multor comune din toată țara românească”. De fapt, este o scrisoare semnată de Ioan Bota C., „țăran bătut de soartă”. Acesta relatează modul cum s-a comportat Dumitru Iaz, după ce a fost ales primar în comuna Nepos, nu înainte de a-i prezenta o scurtă biografie. „Spun bătrânii, scrie Ioan Bota C., că tatăl primarului nostru locuia în comuna Aleșd din Bihor. De acolo s’a mutat în cătunul Anieș de lângă Maieru, unde era cociș (n. n., cocie=caleașcă) la groful ungur (n. n., e vorba de groful Dominic Zichy). Fiul cocișului din Anieș, pe nume Dumitru Iaz, a învățat meseria de cojocar și s’a așezat în Nepos, luând în căsătorie o vădană de la noi”. Dar „nimeni nu s’a așteptat ca într-o comună cu atâția oameni de frunte ca a noastră să ajungă primar Dumitru Iaz. Bag seama, continuă corespondentul, se pusese bine de tot cu mai marii rotarilor din județ, că era cel mai bun om al lor din comună și l-au pus președinte al comisiei interimare”. Ajuns primar, „Iaz a vestit tuturor să nu le fie rușine cu el, că are să le arete cum să conducă comuna și va arăta că toți foștii primari ce au făcut și va umplea temnițele cu ei”. Toată lumea a fost de acord că Iaz va conduce bine, „cu toate că îi de neam străin”, și n-aveau decât să-i fie „recunoscători”. Omul știuse să facă „mari făgăduieli”, mai cu seamă că „stă bine cu domnia național-țărănistă”./ În pofida celor relatate, așteptarea neposenilor a fost zadarnică; „în loc să facă cele promise, în loc să ne descurce, mai tare ne-a încurcat, așa că, în 11 luni cât a primărit, ne-a încurcat comuna în diferite fărădelegi, după care se ridică pagubele cam la 100 de mii de lei”. Locuitorii s-au consfătuit ce este de făcut „că dacă mai lăsăm în fruntea comunei pe acest om, ne vom păcăli amarnic cu toții”. Așa că au luat „cartea de legi […] și au făcut arătare cătră domnul primpretor Moisil, al plasei Năsăud, rugându-l să vină în comună să îndrepte fărădelegile făcute de primar”. Rugarea le-a fost zadarnică, „zadarnic am deschis ușa d-lui primpretor de opt ori, căci Iaz, fiind omul lor, primpretorul n’a venit, fără ne-a tot spus mereu: - Lăsați să facă orice, doar are de unde plăti!”. După mai multe rugăminți, primpretorul și-a dat cuvântul de onoare că vine „în ziua de 2 Februarie 1931, la orele 2 după-amiazi”. Din păcate, „primpretorul nu s’a prezentat”. Neposenii l-au rugat pe notarul Marica Dionisiu, „un om foarte cumsecade”, „să binevoiască a telefona la d. primpretor, dacă vine sau nu”. „Răspunsul a fost: să părăsească primăria, că dacă nu ne duce la parchet”. După acestea, oamenii apelează la „dl. președinte al delegației consiliului județean”, arătând cele întâmplate. Președintele a trimis „imediat pe dl. inspector județean să vină să cerceteze faptele lui Iaz”. După terminarea cercetării, „dl. inspector județean, împreună cu consiliul comunal, l-a suspendat pe primar. Numai că după patru săptămâni, ne trezim însă în comuna noastră cu dl. Prefect, împreună cu dl. inspector județean, să facă din nou cercetare cu primarul Iaz”. Noua anchetă a inspectorului județean a descoperit „foarte multe fapte dăunătoare comunei”, dar prefectul „s’a pus la mijloc și a dat răspunsul că totul e bine și că primarul nu datorează nimic”. Epistola lui Ioan Bota C., „țăran bătut de soartă”, cum își zice el, se încheie cu aceste cuvinte: „Aceasta este pățania noastră, iubiți cetitori. Judecați cu toții ce amărăciune a lăsat ea în sufletele tuturor. Judecați încrederea pe care o mai putem avea că va izbândi odată binele și dreptatea în această țară. Cu gândul la această izbândă, care totuși va trebui să vină, închei scrisul meu”.

                                                                                             Icu Crăciun