Un roman satiric

Semnalizez la acest „cabinet de lectură” al revistei noastre un roman cu totul aparte, aș spune, un roman cum rar se mai scriu, este vorba de „Tromboniada”, apărut anul trecut la Editura Nosa Nostra. Autorul romanului eate o personalitate notorie din viața culturală, poetul, prozatorul, jurnalistul Dorel Cosma cunoscut și în străinătate, fiind președintele Uniunii Mondiale de Folclor. Credem că dragostea împătimită pentru folclor și tradițiile strămoșești l-au făcut să scrie acest roman satiric în maniera unui umor amar când a văzut că aceste identități ale culturii românești sunt bagatelizate și scoase dintre activitățile unui „Club Cultural” care își dobândise faimă tocmai prin ele. Mai trebuie spus că Dorel Cosma a fost cel care a transformat o casă de cultură într-un palat cultural. A fost managerul Palatului Culturii din municipiul Bistrița pe o perioadă de aproape două decenii și , se înțelege de la sine, cunoaște în cele mai mici detalii activitatea culturală.
Am avut bucuria să fiu invitat de câteva ori la Festivalul Internațional de Teatru și Literatură „Liviu Rebreanu” și m-am convins de competența și capabilitatea de organizare și coordonare a unei activități culturale. Desigur, un asemenea promotor cultural nu putea să rămână indiferent când în așezăminte culturale ajung dirigiuitori incompetenți și corupți și recurge la satiră.
Romanul „Tromboniada” este o satiră usturătoare îndreptată spre o realitate pe care Dorel Cosma nu o poate suporta și se revoltă. Accente de revoltă am mai întâlnit și în alte scrieri ale acestui prestigios scriitor și om de cultură. Îmi amintesc de un volum de tablete (specie literară introdusă în literatura noastră de Tudor Arghezi) cu evidente accente pamfletare, „Colivia invizibilă” și de volumul de versuri „Poduri de timp” în care am găsit chiar un poem intitulat „Revolta”. Amintind de aceste volume, ca și de volumul „Malul Tăcerii”( care a fost tradus în engleză și turcă) e cazul să spunem că autorul știe să folosească diverse căi de exprimare literară și să facă poezia și publicistica să se îmbine firesc.
În romanul „Tromboniada” Dorel Cosma se dovedește a fi un demn urmaș al lui Caius Lucilius „inventatorul” satirei. A abordat romanul satiric, așa cum mărturisește într-o „notă de autor”, „cu speranța că adevărul -spus prin ficțiune-poate lumina acolo unde realitatea a obosit să mai explice” și este convins că „ficțiunea poate spune ceea ce nu mai pot spune nici documentele, nici comunicatele”.
Caracterul critic se poate bănui din titlul romanului. Semnificația cuvântului „trombon” e multiplă, un sens figurat al cuvântului este „minciună”, o minciună spusă în așa fel încât să convingă că e adevăr. „Tromboniada” este fenomenul prin care se propagă „trombonul” la nivelul unui „Club Cultural”, deși nu este de exclus interpretarea că se poate generaliza la o bună parte a societății. Personajul principal al romanului, Țăndăre Grijoiu, care se dovedește a fi „maestru de trombon”, mai mult la sensul figurat decât la propriu, ajunge directorul „Clubului Cultural” prin aranjamente dintr-un pseudo-concurs și „trombonește” că va ridica nivelul cultural al orașului prin „reformarea” activității clubului. E un impostor și un corupt care aduce, de fapt, deservicii activității culturale din oraș. Starea faptelor, „istoria” directoratului acestui neavenit, care se folosește de artă și cultură pentru interesele lui personale, este privită obiectiv și critic cu viziunea unui cunoscător din domeniu. Fiecare „faptă” a personajului dezvăluită de autor face cititorul să se întrebe uimit: „Cum e posibil așa ceva?”
Intenția scriitorului de a „ne înțepa unde doare, să zdruncine convingerile comode” a fost realizată prin forța satirică din acest rarisim roman.
Trebuie menționat faptul că romanul e bilingv; a fost tradus în engleză de Doris Nedelea și Zorin Diaconescu.
SILVIU GUGA