Eroina din Bârgău a trecut la cele veșnice

Ioana Sofincianu (25.04.1922 – 12.10.2014), eroina de acum 70 de anidin capitala Țării Bârgăuluia trecut la cele veșnice, în anul 93 al tumultoasei și încercatei sale vieți.Frumoasa vârstă a fost probabilorecompensă și compensație pentru anii mulți de patimi, împilări și suferințe de care a avut parteîntr-o perioadăce spera și trebuia să fie una dintre cele mai frumoase ale vieții sale, dar care s-a transformat în contrariul acesteia.Tatăl său,Leon Vlad (09.09.1894 – 10.10.1944), un zidar priceput,un om animat de simțul dreptății și de o corectitune exemplară, cu o familie numeroasă pentru care trudea din greu pentru a-i asiguracele necesare traiului zilnic,a făcut parte din grupul celor șapte patrioți români arestați și executați mișelește, în noaptea de 10/11.10.1944, cu ocazia retragerii din zonă a ocupanților horthyști.După arestarea tatălui, principala întrebare pe caretânăra sa fiică și-a pus-o a fost aceea:”cene facem dacă-l pierdem pe tata ?, iar devoțiunea,intuiția, grija pentru viitorul familiei precum și perspectiva de a se vedea obligată să-și asume responsabilitățipentru care nu era suficient pregătită,au determinat-o să se zbată, săîncerce, să se lupte eroic pentru a-și salva tatăl. În acest sens, sfidând pericolele generate de atmosfera de apocalipsă instaurată de ocupanți în zonă în care incendiile și exploziile erau întâlnite la tot pasul, a încercat să fie mereu prezentă acolo unde se găsea grupul de patrioți arestați. N-a ezitat să facă demersuri insistente chiar la comandament, iar cu toate amenințările și umilițele de care a avut parte, nu s-a lăsat până ce nu i s-a permis să ia legătura cu arestații. Cu acea ocazie,le-a sugerat să recurgă la anihilarea sistemului de pază și să încerce o eliberare prin forță pentru că: ” doar sunteți bărbați și trebuie să dovediți asta!“. Propunerea n-a fost agreeată de niciunul dintre ei, dimpotrivă părintele i-a cerut:”să înceteze cu asemenea sugestii, nu vezi că sunteți două suflete !“. Era gravidă în luna șaptea cu Valerica, primul din cei șase copii ai săi, care avea să se nască la 01.01.1945, iar peste 18 ani să devină cumnata autorului acestor rânduri. N-a renunțat nici după acest prim eșec și nici după ce arestații au fost încarcerați în beciul restaurantului, de unde ulterior au fost duși la execuție,ci i-a trimis pe Daniel și Iuliu, frații săi de 12 ani și respectiv 14 ani să observe de la mătușa lor Mina, ce locuia vis-a-vis de restaurant și săo țină la curent,urmând să intervină în raport desituația concretă.În dimineața următoare, după ce a aflat vesteadespre abominabilul asasinat, a participat la deshumarea victimelor, și-a examinat cu curaj și demnitate tatăl, iar ulterior a devenit ajutorul de nădejde al mamei în creșterea și educația celor patru frați mai mici.Nefericitul eveniment a marcat-o pentru întreaga viață, nul-a uitat nici după 70 de ani de la cele întâmplate. Trecerea anilor, sufletul său bun, blând și credinciosa făcut-o, însă, să nu aibă resentimente, iarcea mai bună dovadă o constituie faptul că printre cei peste 30 nepoți și strănepoți pe care îi are în familie și i-a îndrăgit nespus de mult, se numără și nume, care amintesc căîn venele lor curge și sânge de altă etnie. Pierderea tatălui n-a fost singura lovitură pe care a trebuit s-o îndure. Acesteia i s-au adăugat pe parcursul anilorpierderea fraților Aurel și Iuliu, a trei dintre cei șase copii ai săi - Dumitru, tată a trei copii, chemat intempestiv la Domnul la vârsta de 40 de ani, Sanda și Valerica, ultima chemată la cele veșnice la 01.05.2o12, a ginerelui Vasile, ofițer al armatei române, tată a doi copii, decedat la vârsta denumai 34 de ani, a soțului și multora altora dintre cei care i-au fost apropiați și dragi. A rezistat cu stoicism tuturor acestor groaznice încercări, care n-au fost de natură să o doboare și cu atât mai puțin să o învingă, printr-o activitate deosebit de asiduă în familie și la locul de muncă avut vreme de peste 30 de ani la fosta fabrică de hârtie, printr-o gândire pozitivă și optimism. Acestea i-au fortificat forțele, rămânând puternică, ageră și neclintită precum o stâncă în minunata localitate de la poalele Heniului. Trebuie să ne închinăm în fața unei asemenea eroine, exemplu de demnitate, devotament și sacrificiu și să zicem Dumnezeu să o odihnească în liniște și pace. Înmormântarea va avea loc în ziua de 14.10.2014, orele 12,00 la Prundu Bârgăului.