Alexandru Pugna, în ceas aniversar: Cunosc problemele oamenilor, ele sunt şi ale mele. Sunt motivat să îmi pun toată priceperea în slujba conjudeţenilor, în calitate de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean

 

 

Da, este un lucru firesc trecerea anilor. Important este ca ei să treacă cu sănătate şi cu linişte sufletească, cu împliniri. Trebuie să recunosc faptul că în acea perioadă nu se făcea un eveniment din ziua de naştere. La sat în perioada copilăriei mele, copii nu ştiau de sărbătorirea zilei de naştere. Noi eram cinci copii la părinţi şi numai tata lucra şi aducea bani în casă. Şi acei bani erau puţini, că abea ajungeau de la „plată” la „avans” şi nu puteau părinţii să ne sărbătorească zilele de naştere. Nu-mi amintesc sa-mi fi sărbătorit vreodată la Căian cât am fost copil ziua de naştere…

 

 

-Cred că sunt “o măsură” a trecerii timpului în primul rând. Sunt dacă vreţi nişte „pietrii de hotar” aşezate pe un drum pe care porneşti la un moment dat şi pe care nu te mai poţi întoarce niciodată. Este dacă vreţi drumul cu o singură direcţie, care pentru unii este mai scurt iar pentru alţii mai lung. Drumul pe care fiecare dintre noi am vrea să-l parcurgem cât mai uşor, să culegem de pe el cât mai multe roade şi la care să „numărăm” cât mai multe „pietrii de hotar”. La fel sunt anii şi pentru artişti, doar că ei, artiştii, pe acest drum împart spre cei ce-i însoţesc, dar şi spre cei ce vin din urmă bucuria artei lor, îşi revarsă sufletul în frumuseţi spirituale ce bucură pe cei din jur. La fiecare „piatră de hotar” însă, stau şi numără bucuriile împărţite prin cântecele sau arta lor.

 

 

-Cred că viaţa este ca un cântec dar şi cântecul înseamnă viaţă. Toate cântecele neamului românesc cuprind în ele fărâme de viaţă. Pentru că ce sunt cântecele dacă nu o reflectare a unui segment din viaţa noastră, a unei trăiri ce se revarsă în vers şi melodie? Întotdeauna aici la noi cântecul a însoţit omul şi viaţa sa, de la naştere şi până la marea trecere. Nu există în viaţa românului moment important fără a fi însoţit de cântec. Aşa încât acest cântec al sufletului românesc face parte din viaţa omului şi pot să afirm faptul că reprezintă viaţa ţăranului nostru cu toate bucuriile, dorurile, durerile şi de fapt găsim aşezate în el toate stările sale sufleteşti.

 

 

-Au fost multe momente foarte importante din viaţa mea ca artist. Începând cu primele mele înregistrări Radio, câştigarea unor premii, editarea unor albume sau recunoaşterea activităţii mele din partea bistriţenilor în 2007, prin acordarea Premiului de excelenţă al Municipiului Bistriţa pe acel an. Apoi primirea titlului de Cetăţean de onoare a comunei Sălciua, din Alba, sau ce să mai zic de primirea titlului de Cetăţean de onoare a Comunei în care m-am născut, Căianu Mic, poate cel mai important pentru mine deoarece a venit de la oamenii în mijlocul cărora m-am născut şi am crescut. Şi ştim bine de la Mântuitorul Hristos cât de greu vine această recunoaştere din partea acestora. Ştiţi povestea cu Profetul în ţara lui… Ca om de asemenea pot să afirm că am avut multe astfel de momente importante. Şi dacă ar fi sa aleg doar un singur moment important, l-aş alege pe cel în care mi-am unit destinul cu cea alături de care de 25 de ani împărţim bucuriile şi necazurile acestei vieţi, soţia mea Eugenia Mariana, care constituie echilibrul vieţii mele.

 

 

-Nu este deloc uşor. Trăim o perioadă în care satul românesc spiritual se retrage din ce în ce tot mai mult. Acum când gusturile publicului sunt tot mai alterate de pseudoproducţii muzicale ce nu reprezintă cu nimic sufletul curat şi nobil al românului, acum când comercialul ia tot mai mult spaţiu din ceea ce reprezintă esenţa şi nu suprafaţa este tot mai greu să convingi publicul să se întoarcă la izvoare… Facilul îşi face tot mai mult loc în defavoarea valorii şi a tradiţionalului şi de multe ori eşti catalogat ca depăşit, trecut de actualitate… Apoi cel mai grav afectează acest aspect, câştigul financiar rapid. Goana după bani care desigur are câştig de cauză cu producţiile acestea ieftine submediocre ce ajung mai repede la urechiile celor ce au posibilitatea de a le răsplăti …financiar. De aici şi pasul lateral ce-l fac chiar unii interpreţi la care nu te-ai aştepta, spre zona comercialului. În ce mă priveşte rămân fidel creaţiei autentice, pure, neaoşe din satul românesc adevărat. Nu mă interesează partea financiară. Pentru mine e mult mai importantă valoarea sufletului neamului din care fac parte. Și promovarea lui.

 

 

-Nu e uşor. Deloc. La început a fost şi pentru ea destul de greu. Anii au trecut însă, şi Jeni, soţia mea, a înţeles că un artist trebuie lăsat să-şi reverse preaplinul sufletului atunci când simte acest lucru. Că nu-l poţi ţine doar pentru tine. Că el trebuie să împartă bucurii spirituale şi altora şi că oriunde s-ar afla, oricât de admirat ar fi, tot acasă se întoarce… Adevărul este că fără sprijinul celei mai importante persoane din viaţa mea nu aş fi reuşit să-mi realizez visul…

 

 

-Dacă nu era cântecul aşa de important în viaţa mea şi aveam puterea să renunţ la el mi-ar fi plăcut foarte mult să fiu Preot. Încă din anii studenţiei am înţeles că preoţia nu e o slujbă ca oricare alta. Că este o misiune. Că Preotul Îl reprezintă în lume pe însuşi Mântuitorul Hristos şi că este nevoie de mari sacrificii pentru această misiune pe care ţi-o asumi singur, prin propria ta voinţă. Aveam un profesor la Facultate care avea în jur de opzeci de ani şi fiind întrebat despre un aspect al preoţiei, ce trebuie să facă un preot într-o situaţie dată, foarte dificilă, părintele a spus că în orice situaţie când un preot nu vrea să greşească sau nu găseşte o ieşire dintr-o situaţie mai dificilă, să stea şi să gândească ce ar face Mântuitorul Hristos dacă ar fi în locul lui, şi atunci nu va greşi cu siguranţă. Mi-a rămas în suflet acest răspuns al părintelui. Eu cred că Mântuitorul nu ar cânta pe scenă şi apoi ar merge să propovăduiască. Aşa încât nu am găsit în mine puterea să le fac pe amândouă aşa cum există cazuri. Dar fiecare cu credinţa şi ideile sale. E posibil să greşesc eu, dar acum asta cred. Preoţia este o mare misiune asumată de bunăvoie şi din mare dragoste pentru Dumnezeu. Nu un serviciu ca oricare altul. E o mare, foarte mare responsabilitate să fi preot.

 

 

-Am văzut şi am cunoscut dintotdeauna problemele oamenilor, dar astăzi sunt mai motivat ca oricând să îmi pun toată priceperea în slujba lor, în calitate de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean. Am întâlnit şi am cunoscut vieţile a mii de oameni, chiar şi în aceste câteva săptămâni de campanie electorală, iar astăzi sunt mai convins ca oricând că împreună putem să îndreptăm toate lucrurile nedrepte care s-au întâmplat. Înainte de iniţierea oricăror proiecte legislative stă respectul pe care omul politic trebuie să îl aibă faţă de oamenii care l-au ales.Cunosc problemele oamenilor, ele sunt şi ale mele. Am crescut între oamenii simpli, trăiesc între oamenii simpli şi de multe ori mă confrunt cu problemele cu care se confruntă şi ei. Oamenii din judeţ sunt oameni harnici, cu bun simţ şi omenie şi merită să fie reprezentaţi în forurile administrative de oameni asemenea lor. Eu înainte de a intra în politică am fost şi sunt artist, un interpret de folclor cunoscut, ca să spun aşa, la nivel naţional, pentru că am promovat această zonă. Însă,  m-am gândit că este nevoie şi de un suflet de artist între oamenii politici, pentru că altfel vezi lucrurile. 

 

 

-Cântecele, bună înţelegere în familie, momentele de relaxare de la Budurleni şi Căianu Mic, clipele în care văd că din urmă vin tineri valoroşi dornici să ducă mai departe cântecul neamului nostru, aplauzele publicului şi prietenii adevăraţi pe care îi am.

 

 

-Să ajung în Statele Unite şi să cânt pentru românii de acolo. Dar mai sunt şi multe altele. Și sunt convins că nădăjduind cu credinţă şi iubire se vor împlini.

 

 

-Eu vă mulţumesc pentru acest interviu în care mi-am deschis cămăruţa sufletului meu, aşa ca la o spovedanie adevărată ce-ti uşurează sufletul.