„Pașaport pentru eternitate”

Virginia Brănescu și-a făcut „Pașaport pentru eternitate” din cununia meșteșugită a cuvintelor și din logodna ideilor metaforizate. Cartea, apărută la Editura Karuna, Cluj-Napoca, ediție bilingvă româno-franceză, traducerea fiind făcută de Jeanette Preudhomme Valais, este pusă în salba celor 16 volume publicate de autoare (șase de versuri, două de proză autobiografică, un portret de pictor, patru de eseuri, o antologie și două volume traduse în limba germană).

Viața, văzută ca o navă cârmuită în doi, i-a înlesnit întâlnirea cu zânele cele bune, dar și cu ielele, constatând cu nostalgie: „E mult de când vâslim pe valul vieții…/Ne-a prins și toamna, iarna e aproape/Și drumul în apus e pe sfârșit,/Vom ancora pe rând în neagra noapte/Ori vom pleca deodată-n Infinit” („Istorie”). Regretul poetei este că „bunăstarea nu ne-inundă” și că nu-i poate oferi iubitului, de ziua lui, lucrul la care au visat un an întreg: „Și regretăm că nu tăiem curcanul/Și nu te duc la Ciuta, la grătare/Scăldate/n parfumatele Cotnare,/Așa cum am visat noi doi tot anul!” („De ziua ta”).

Regretele umbresc atunci când e vorba de cei dragi: Oana, Bianca, Steluța, Ionuț, Uța etc. Tonul se schimbă. Este vesel și optimist: „Acum, când păsări vin în țară/Și-un imn vieții-or închina/Eu știu că tu ești primăvară,/Nepoata mea, iubita mea!~ („De primăvară”). Imaginea acestor ființe dragi nu-i poatet aduce decât bucurie și dragoste de viață: „Cu-n zâmbet plin de soare/Îmi ieși mereu în față,/Aduci doar bucurie/Ți dragoste de viață!” (Lui Uța, cu dragoste”).

Prietenii sunt, pentru poetă, o binecuvântare, un dar ceresc, de aceea, versurile din acest volum le sunt dedicate („Sunt versurile vouă dăruite”), pentru că „Fără de voi, viața-ar fi povară/ Și traiul cu dureri, un negru chin,/Când vă-ntâlnesc e zi de primăvară,/Trec mai ușor prin negrul meu destin!” („Prietenilor”).

Poeziile care se înșiră în continuare în salba lirică a Virginiei Brănescu sunt dedicate unor colegi de breaslă sau cunoscuți: Jenița Naidin, Melania Cuc, Elena M. Câmpan, Alina Dora Romanescu, Elis Râpeanu, Viorica D. Cătuneanu, Mariana Irimia, Greti Moldovan, Menuț Maximinian, Gheorghe Mizgan, Cornel Cotuțiu, Nicolae Vrășmaș, Nechita Bumbu etc. Interesantă, asemănându-se unui crez poetic, este poezia dedicată medicului dentist Cristi Saal: „Și te admir, iubite Cristi,/Fiindcă eu ca publicist/Lucrat-am tot <<în gura lumii>>,/Dar n-am putut să ies dentist!/Morala: Asta ne este măsura: Tu pui dinți, <<eu le rup gura >>~.

Epigramele și „alte catrene” completează „Pașaportul....” Interesant ni s-a părut catrenul dedicat poetei Elena M. Câmpan (la volumul „Dansul verde”): „Ermetică ori transparentă/E poetă eminentă/Nu ezită, nu se pierde,/Când dansează <<Dansul verde>>”. Ancorată în realitatea dură a zilelor noastre, autoarea nu poate trece indiferentă peste racilele societății: „Politician vestit,/Am ajuns miliardar./Că sunt tare iscusit/Și-am lucrat <<curat-murdar>>” („Autocritică”).

Cununia verbelor din pana Virginiei Brănescu nu se va opri aici. Sunt sigur că ea va dărui cititorilor alte creații care să le meargă la inimă. Pentru că ea a devenit pictorul de cuvinte neprețuite pe care le așază în lada de zestre a literaturii române.