Mititean, o familie năsăudeană octogenară

Zilele lui făurar și-au împletit zăpada și înghețul din natură cu căldura debordantă din sufletul astriștilor năsăudeni și din țară, a celor care l-au omagiat pe omul de litere Ioan Mititean, numit cronicarul Țării Năsăudului, la schimbarea unui prefix onorant.

    Ioan și Lucreția Mititean au răzbit prin valurile vieții umăr lângă umăr, inimă lângă inimă.Din modelatori de suflete serafice au devenit în timp modelatori de cuvinte așezate cu pricepere și talent în pagini de carte.

    Amintirile li se desprind din țărâna trecutului și se ridică în spirale asemeni unor conuri cu vârful în jos care își lărgesc cupa lăsând să iasă fraze armonios închegate din cuvinte ce vin ca valurile mării spre țărm și care au prins contur  tot mai mult pe măsură ce anii înaintează, devenind o forță ce i-a dat scriitorului Ioan Mititean să plimbe „geruza” pe hârtie și să scoată până la această splendidă vârstă cele 22 cărți sub genericul „În vârful peniței” în care s-a transformat metaforica geruză.

     Excelent cronicar someșan, președinte al filialei Năsăud a Ligii Scriitorilor Români, dar în primul rând un astrist cu suflet în sufletul neamului român, domnia sa și-a făcut auzit cuvântul la toate manifestările culturale din județ și din țară, ca atare, în anul 2016 i-a fost încununată activitatea cu Medalia de aur la Salonul Internațional de Inventică și Literatură de la Iași pentru „Pagini de carte, pagini de ziar”.

     Cât este de plăcut să vezi această pereche înaintând în vârstă, harnică , cu suflet primitor. Oricine a trecut pragul casei din str. Crinilor nr.10 a fost așezat la o masă, vara în foișorul din curtea cu verdeață și flori, cu pregătiri culinare ale doamnei Lucreția, minunată  gospodină dar și într-ale scrisului cu Vorbe înțelepte, Crizanteme și nu în ultimul rând coautor la „Meseriași năsăudeni” alături de doamna Floarea Pleș și de soț. Și dânsa se îndreaptă spre pragul octogenar anul acesta.

     Am vrut pun aceste gânduri pe hârtie o dată cu venirea primăverii când rândunicile se întorc la cuiburile lor și când gândurile acestei frumoase familii călătoresc cu drag  „Dincolo de ocean” la fiică și  nepoți, gânduri ce se reîntorc mereu acasă la Năsăud .

     Dragi prieteni Lucreția și Ioan, mereu veți avea recunoștința mea pentru imboldul ce mi-ați dat să încep publicarea poeziilor mele; vă mulțumesc că ați avut încredere în mine. Să fiți la fel de activi și înconjurați de prieteni, de copii, de nepoți și la 90 de ani.