ȘCOLILE NĂSĂUDULUI, în carte

Ioan Mititean

De ani buni, cărturarul năsăudean GHEORGHE PLEȘ își dă singur de lucru pășind pe drumul unei ample cercetări spre a scoate la lumină frumusețea Năsăudului, prin renumitele școli ce-l reprezintă, făcându-l cunoscut pe plan național și nu numai. A deschis noi direcții de cercetare a școlilor, cercetare ce s-a finalizat printr-o amplă lucrare în trei tomuri, de o certă valoare științifică, „ȘCOLILE NĂSĂUDULUI”, cu deschidere spre universalitate, ce captează interesul unor categorii largi de cititori. O construcție ce are la bază ceea ce a fost și este înțelept din lumea de ieri și de azi, colective de dascăli, de elevi, programe școlare, metode de predare, orientarea școlară și profesională, oameni de seamă ce au încolțit pe terenurile fertile ale școlilor năsăudene, deci o documentare impresionant de bogată cu detalii din epoci diferite.
Prof. dr. Gheorghe Pleș, năsăudean din tată-n fiu, a studiat în școlile Năsăudului, iar apoi le-a slujit cu competență ca profesor și ani în șir, director, lansând mereu chemări, provocări, cu alte cuvinte, atitudini de responsabilitate civică, angajare și solidaritate umană. Lucrarea este un examen de viață, un vis împlinit, care dă dascălilor personalitate, generozitate, iar generoși nu pot fi decât cei care au ce da.
Autorul a preluat ștafeta generațiilor anterioare și le-a urcat cu mândrie spre culmi. Viața ți se pare săracă, fără bucuriile din anii de școală, ani bogați în fapte demne, caractere frumoase, cu tineri valoroși, care nu acceptă să trăiască în lumea îngustă a mediocrității.
Cartea minților luminate ce au înflorit pe pământul năsăudean, ne precipită și ne readuce la anii marelui avânt intelectual, anii primelor descoperiri care ne-au stimulat curiozitatea de a ști, toți cu dorința de a fi originali și de a face descoperiri, ani cu multe cunoștințe, îndrăzneală, curaj, timiditate, dar și multă fantezie, deci o înrâurire a evenimentelor școlare cu profesori buni și „răi”, cu deschidere spre lume, ce ne-au scos din starea de natură biologică la cea de cultură.
Volumele au zeci de antene, din care putem recepta întreaga simfonie școlară, necesitând perseverență, nopți nedormite și un grad înalt de conștiință. Apreciem efortul personal al autorului, cât și a celor care au furnizat date. Pe parcursul cercetărilor, chiar și autorul a avut multe de învățat potrivindu-i-se dictonul „Înveți, învățând pe alții”, iar pentru ca să înveți pe alții trebuie să înveți tu, toată viața. Aceasta este de fapt menirea dascălului, de a cerceta, de a studia și de a învâța zilnic, spre a fi performant și a întreține în clasă o atmosferă tonică și munca lui să aibă un sens creator.
Satisfacția autorului de a aduce la zi școlile năsăudene întrece orice performanță.
Prin volumele de față, autorul dă profunzime fiecărui element din viața școlară, fiind solidar cu colectivele didactice, are darul de a se impune profesional și pune suflet în tot ce face, fiind încrezător mereu în forțele proprii. Identică comparația „o pasăre nu se teme că se rupe creanga pe care stă, pentru că încrederea ei nu e în creangă, ci în propriile aripi.”
Prin lucrările ce au îmbogățit spiritual urbea noastră s-a creat o adevărată sărbătoare, se simte vocația profesională a autorului ce strălucește stelar în cele trei tomuri tehnoredactate astfel încât să se poată citi ușor, cu o expunere clară, argumentată. Bibliografia finală confirmă minuțiozitatea consultării surselor informative, ilustrând convingător istoria fiecărei unități școlare năsăudene. Domnul Gh. Pleș se dovedește a fi un bun pedagog și scriitor, cu reale calități, cu putere de gândire și interpretare, bine documentate, ce reușește să pătrundă în medii diferite, fiind un bun exemplu de organizare și cercetare. Sporește avuția năsăudeană cu un belșug de fapte și idei răsărite din școlile de ieri și de azi, regândite creator într-o sinteză incitantă la lectură, cu folos didactic ales. Sunt scrise într-un stil cursiv, argumentat, clar, determinând o lectură facilă, atractivă. Cititorii au la dispoziție detalii din epoci diferite, manuale de pedagogie pline de îndemnuri pentru tineretul studios.
Folosiți la maximum anii de școală studiind cu perseverență! „Ce se învață temeinic în școală e un bun câștigat pentru toată viața” spunea acad. Petre Jitariu în cartea „Amintiri despre anii de școală”.
Închei cu dorința : Mi-ar plăcea să fiu din nou elev, să trăiesc anii de școală astăzi, să mă bucur de frumusețea lor, de tot ce ne oferă nouă elevilor. Să trec Someșul din cartierul unde am copilărit, să vin la școală cu cărțile în mână, îmbrăcat în costumul strămoșesc, având mereu în minte ideea că neamul și glia cărora aparținem, mai persistă de-a lungul anilor.

Comentarii

29/01/19 15:29
Vizitator

Dupa Blaj, Nasaudul este unul dintre cele mai importante centre ale invatamantului romanesc din Transilvania secolului al XVIII-lea. Astfel, in 1766 a luat fiinta prima scoala romaneasca din Nasaud, la scurt timp dupa scoala de obste din Blaj(1754). A urmat apoi in 1784 la Nasaud , institutul militar pentru ofiteri si subofiteri. In 1858 s-a infiintat Preparandia (scoala pentru invatatori), care dupa legea invatamantului din 1864, s-a numit "scoala normala".
In sfarsit, in 1863 a luat fiinta Gimnaziul Romanesc din Nasaud (astazi CN „George Cosbuc) , despre care marele istoric Nicolae Iorga, in cartea sa intitulata "Neamul romanesc in Ardeal si Tara Ungureasca la 1906" spunea urmatoarele: „Clădit în 1888 după planuri cuminţi şi cumpătate, care nu sînt lipsite de frumuseţă, el cuprinde săli de clasă, de desen, de muzică, de bibliotecă, de muzeu, de experienţe şi odăi pentru direcţie. E bine împrejmuit şi are şi o grădiniţă înfaţă. Întreţinerea e cît se poate de bună.Gimnaziul spaţios ca şi luminoasa biserică, ce înlocuieşte o alta arsă prin 1840, s-au făcut din banii celor patruzeci şi patru de comune grănicereşti. Pe la jumătatea veacului al XVIII-lea, sub MariaTeresa, şi generalul Buccow, comandant al Ardealului, a dat paza hotarului unor regimente de săteni,mai mult români, care, exercitîndu-se la arme şi ţinîndu-se totdeauna gata de luptă, nu-şi părăseau pentru aceasta grija cîmpului. Instituţia a fost desfiinţată după 1800, şi din ea n-au rămas la Năsăud decît steagul ciuruit de gloanţe şi cîte o tablă amintitoare, în biserica nouă. Dar averea grănicerilor s-a păstrat, şi vechea răsplată a vitejiei ţăranilor slujeşte astăzi la înălţarea de asemenea biserici şi lasusţinerea unei şcoli ca aceasta, în care învaţă în mare parte urmaşi de-ai oştenilor. […]”

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5