Dumitru Nacu, spre slăvire și neuitare, la Muzeul năsăudean

Muzeul năsăudean nu este doar un depozit de obiecte și documente, ci un centru de educare patriotică,ceea ce îi conferă rezistență în timp,ca o oglindă fidelă a sufletului unui popor. Săptămânal participăm aici la activități de amploare, bine orânduite, cu stări de spirit și de suflet,ca dovadă directorul Lucian Vaida, cu întregul colectiv de muzeografi, gândește și creează. Împreună cu Societatea Culturală ASTRA,cu Filiala Năsăud a Ligii Scriitorilor Români și școlile năsăudene în special Colegiul Național”George Coșbuc și Colegiul Silvic, cuprind în câmpul lor de observație actualitatea și trecutul.
Astfel, a avut loc aici o întâlnire cu istoria, răsfoind câteva pagini dedicate marelui patriot jr.DUMITRU NACU,primul primar român al Năsăudului între anii 1925-1929 și prefect al județului Năsăud în perioada 1933-1936.
Cei prezenți în sala muzeului au avut dorința să cunoască ce s-a întâmplat altădată în orașul academicienilor,pentrucă nimic nu poate fi pătruns de toate tainele lui dacă e izolat în timp și în spațiu.Faptele cărturarului năsăudean Dumitru Nacu, ca jurist, ofițer,luptător pentru dreptate națională, pentru unire și consolidarea statului român, au fost mai bine înțelese după vizitarea expoziției documentare și foto, vernisată în prezența a numeroși iubitori de istorie.Documentele ,diplomele și medaliile pagini din presa vremii,copie după dosarele de la securitate,fotografii de pe front,din viața școlară și universitară,din viața socială și de familie și din activitatea jurnalistică de peste Carpați, luptându-se cu tipărirea revistei “Plaiuri năsăudene” alături de alți tineri refugiați în România printre care-Emil Boșca Mălin, Ion Th.Ilea,Iustin Ilieșiu, Octavian Ruleanu, Vasile Netea, Ion Costan etc sunt mărturii vii ce aduc trecutul unui revoluționar năsăudean,mai limpede în lumina prezentului.
La obârșie,fiu de țărani grăniceri cu 8 copii, eroul zilei Dumitru Nacu, tresare pe comoara din Năsăud, la vestea că cineva din familia sa respectiv nepotul ,strănepotul și nora îl readuc la realitate primind tot sprijinul de la năsăudenii lui dragi și în mod special de la economistul Valentin Gălățan,omul ce se implică în valorificarea faptelor sale spre eternitate.El a făcut ample cerecetări,a scris în presă despre personalitatea cărturarului,s-a ajutat de muzeograful Dumitru Rotari care a mărit și șlefuit pozele întinzând o punte de lumină și numai cine reușește să o traverseze, este năsăudean cu adevărat.De fapt Valentin Gălățan, patronul său spiritual în colaborare cu Dorel Coc, au în lucru un volum dedicat marelui nostru cărturar.Suntem nerăbdători de a participa la lansare în același mediu.
Cuvintele celor prezenți rostite din suflet de- LucianVaida, Valentin Gălățan,Dorel Coc, Mititean Lucreția, Floarea Pleș, Mititean Ioan, Maria Floroaie, Dorin Vlașin, nora și nepotul revoluționarului veniți de la Brașov , au conferit activității multă profunzime , ridicând valoarea activității de azi ,ca și fondul unui tablou ce ridică valoarea artistică a tabloului.
La Muzeul Grăniceresc a avut loc o călătorie cu popasuri ,amintiri și evocări de fapte , de oameni și întâmplări mai deosebite cu răscoliri de documente și cu descrieri de momente din alte vremuri ,cu slăviri de oameni vrednici de baladă.
Pentru astfel de acțiuni nu e nevoie să te pregătești din timp ci doar să avem în inimă bunăvoință ,răbdare,înțelegere,interes și mai ales,dragostea de țară și de popor. Căci e vorba doar de țara noastră ,de România , de pământul pe care ne-am născut și trăim,de faptele și viața strămoșilor , ca și de propria noastră creație și viață.Și cine nu-și are țara în inimă , zadarnic o caută pe hartă.Cine nu are strămoșii în sânge degeaba îi culege din documente ori din tomuri de geografie.
Activitatea cu caracter patriotic de la muzeu este un simbol al drumului prin istorie ,un cânt al faptelor strămoșilor nostri,al împlinirilor ori înfrângerilor ,al umbrelor și luminilor vremurilor trecute .
Dau dreptate marelui scriitor Lucian Blaga „Există două realități a căror imensă, zdrobitoare greutate nu o simțim,dar fără de care nu putem trăi-aerul și istoria.