Noi candidați la postura de Gâgă?

Dacă ar fi numai atât, hai, mai treacă-meargă!
Dar, în ultima vreme primii doi bărbați ai țării fac afirmații (sau omit fapte, evenimente, oameni) ce pot fi clasificate la categoria civică de lezare de națiune, depășire a cadrului constituțional sau talcioc cu interesul național.
Mărturisesc că mă adaug celor cărora a început să le displacă prezența în public, declarațiile lui Klaus Iohannis, cât o fi el de președinte. Rostirea mieunată de pe texte alcătuite la Cotroceni de către bruxelles-iștii „sub acoperire”, sobrietatea lui de mucava, surâsul de păpușă gonflată mă determină să schimb canalul de la tv sau butonul de la radio.
Iată dintre recentele „măreții” ale chiriașului de la pe Dealul Spirii:
Refuză să aprobe cererea românilor ca Avram Iancu să fie declarat erou național, în schimb, culmea tupeului! participă la Țebea, la sărbătorirea tradițională a unuia dintre cei mai importanți eroi ai neamului. Mde! Are și el nevoie de „baie de mulțime” (stupidă sintagmă, însă așa de potrivită pentru micimea așa-ziselor „personalități” din prim-planul mizer al politicii și administrației românești actuale). Măcar Băsescu, acest consecvent ins în penibil, participant și el la Țebea, chiar dacă a fost (pe bună dreptate) huiduit, e obișnuit, obrazul e bine tăbăcit.
Încă ceva: Fie din ignoranță, fie deliberat, am găsit undeva următoarea zicere despre Avram Iancu: „patriotul ardelenilor”. Măi, semianalfabetule! Pentru mine Tudor Vladimirescu este și eroul meu, nu numai al oltenilor; cum, tot așa, Alexandru Ioan Cuza este o mare personalitate istorică și a mea, nu numai a moldovenilor.
Apoi: Drăguțul de sas sibian, la sfârșitul lui august, anul acesta, la Ceremonia națională dedicată marcării a 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial, nu pomenește nici măcar o dată numele lui Ionel Brătianu, cel care, ca prim ministru, a avut o contribuție crucială la făurirea României Mari. Mai mult, locatarul de la Cotroceni consideră că, ieșind din neutralitate, România a participat astfel la un măcel inutil. („Să sparie gândul!” – vorba cronicarului). De asemenea, în discursul cu pricina, Iohannis nu pronunță măcar o dată cuvintele „realizarea Marii Uniri”. Dar consideră că jertfa românilor de acum 100 de ani (880.000 de soldați și 275.000 de civili) s-a săvârșit din nevoia României de a dovedi că (auziți glasul de la Bruxelles!) aparține spațiului european. Nici o dată cuvintele „național”, „patriotic” în rostirea adormitoare a patriotului de la Sibiu.
Ce să mai zicem apoi că – potrivit șoaptelor din mass media – Klaus Iohannis, imparțial ca tot… românul (auzi, Caragiale?) își vâră (parcă e mai potrivit cuvântul își „bagă”) nasul în probleme partidice (apropo de apropiatele alegeri parlamentare), ceea ce nu e deloc potrivit pentru postura de Herr Prasident…
Al doilea om din stat (Dacian Cioloș - nu e nici un bai că i-am pus numele între paranteze): al doilea de la coadă mai degrabă (o coadă impresionantă de incompetenți, parveniți și iresponsabili); acesta declară zilele trecute o enormitate consternantă: „Țară” și „Națiune” sunt noțiuni abstracte (!!!). În istoria contemporană, primul ministru al unui stat compromite, degradează aceste noțiuni! Prin urmare: Dragi milioane de români, voi nu existați perceptibili prin simțuri; țara nu există decât în spirit, ea e greu de înțeles, ea nu reprezintă lumea reală. O! Altceva este când zici „Europa” – imediat Comisia Europeană te aplaudă, căci cum ar exista Uniunea Europeană fără marionete?
Pentru noi, ăștia, abstracții, starea de „țară”, „națiune” are o sfințenie absolută.
Pe de altă parte, probabil că pentru agricultorul premier cuvintele conopidă, usturoi, ceapă, sfeclă, leuștean denumesc noțiuni concrete, pentru că – nu-i așa? – ele servesc mațului. Deci, poftă tehnocrată! (Fără grijă! Nu e o urare națională).