Nostalgii de vacanţă la clubul verilor trecute

          Călători prin timpuri, prin vieţi, prin veri, concedii şi vacanţe, prin anii vieţilor trecute şi viitoare. Trec pe lângă ziduri vechi de cetate medievală, apropo, anul acesta se pare că am sărit peste Serbările Medievale ale Bistriţei! Trec şi pe lângă parcul dendrologic ce ar trebui să se numească „Prof. Livius Gubesch” al Colegiului Naţional „L. Rebreanu” din Bistriţa, instituţia şcolară fanion a zonei şi a ţării!

          Acelaşi zis scorojit şi vechi ce stă în unele părţi înclinat să cadă pe picioarele trecătorilor străzii, din vremea anilor noştri de liceu, promoţia 1970/1971. În parcul dendrologic al colegiului, nicio mişcare, de muncă patriotică, biologică, de învăţare practică a ştiinţelor naturii, prin curăţarea arborilor şi a vegetaţiei, prin plantarea de noi arbuşti, totul pare lăsat în paragină de o conducere a instituţiei şcolare arogantă şi ignorantă. Îmi amintesc că noi, „gubeschiştii”, „elevii de la Rebreanu”, munceam în timpul unor ore practice de biologie la săparea de gropi pentru noi membri ai familiei vegetale, reîmprospătarea cu pământ proaspăt, cu îngrăşăminte, ordine şi curăţenie fizică şi mentală a elevilor şi profesorilor de acum 50 de ani! Ceea ce nu se întâmplă şi azi!...

          Slăbiciunile, indiferenţa, formalismul, slaba pregătire profesională şi neîmplicarea cadrelor didactice, aroganţa, se manifestă atât în conducerea instituţiilor şcolare, la nivelul inspectoratelor şcolare, la nivelul de vârf al Ministerului Educaţiei Naţionale! Unde sunt, de exemplu, revistele şcolare şi reuniunile dansante ale elevilor?

          Starea de superficialitate, de indiferenţă faţă de educaţia tinerelor generaţii, se pare că se vede prin gardul vechi şi scorojit de bătrâneţe al instituţiei şcolare.

          Başca, atunci, pe vremea noastră, prin anii 70, nu numai că munceam în timpul şcolii, ci şi în timpul liber, în vacanţe, în Parcul Dendrologic al Liceului Rebreanu, fiindcă ne simţeam mândri că purtam numărul matricol şi uniforma de licean rebrenist! Ce le oferă şcoala elevilor ei în vacanţe? Iar în timpul vacanţelor lungi de vară, în liceul, funcţiona un Club de vacanţă, cu activităţi recreative, excursii în ţară, la mare, la munte, consultaţii pentru corigenţi -  cercurile radio, revistele şcolare au dispărut-,  funcţionau tabere şcolare, era animaţie.

          Şcolile, liceele şi în vacanţe te întâmpinau, te aşteptau cu bucurie, prietenie şi cu porţile deschise.

          Noi nu generalizăm, ci doar constatăm!

          Muzica vacanţei răsuna în curtea liceului şi în inimile elevilor de atunci.

          Azi, liceele apar, parcă, înstrăinate faţă de destinaţia lor educaţională şi culturală, de responsabilităţile lor, cu porţile zăvorâte de lacătele grele, elegant spus, ale ignoranţei!

          A venit vacanţa cu trenul din Franţa!

          Simple nostalgii de vacanţă la clubul verilor trecute! Ale unui elev etern!