Elevii de ieri, elevii de azi şi muncile de primăvară!

          Martie 2018! „Vine, vine – primăvara” în   sufletele şi trupurile oamenilor României. Întâmplător, drumurile zilei mă duc şi pe lângă instituţia şcolară Colegiul Naţional „L. Rebreanu”, considerată de unii printre cele mai mai prestigioase unităţie şcolare din ţară. Dar... Căci există, din păcate şi un dar!

          Noi, elevii de ieri ai liceului, în aceste zile, eram cu hârleţe şi tărgi în Parcul dendrologic, unde efectuam diferite munci specifice, de sezon, toaletarea arborilor şi arbuştilor, a plantelor, sădirea de noi locatari, majoritatea speciilor din acest rai vegetal fiind monumente ale naturii vegetale, aduse cu hărnicie şi cu sârg de către dirigintele nostru din anii 70, profesorul de biologie, vestitul Livius Gubesch. Oare profesorii de biologie ai colegiului de azi nu ar trebui să îmbine lecţiile de la clasă cu lecţiile practice în natură, cât şi cu muncile de primăvară pentru formarea şi dezvoltarea unui caracter de om sănătos mental şi fizic al viitoarelor generaţii, iubitori de natură, unul din profesorii esenţiali ai lumii noastre pământene. Dar Parcul dendrologic pare uitat în timp, lăsat de izbelişte, ca şi gardul vechi al instituţiei, unele porţiuni stând să cadă pe picioarele trecătorilor, iar actuala conducere, suită pe tron cu surle şi trâmbiţe, nu are timp de îngrijirea muncilor foştilor elevi şi profesori, ci mai degrabă de tot felul de discursuri demagogice, politicianiste şi instalarea unor busturi în poziţii ridicole, penibile, bustul creatorului romanului românesc – Liviu Rebreanu, pe aceeaşi linie geometrică, deci valorică (după ei) cu primul director sas la liceului – Georg Fischer. Asistăm parcă la rescrierea poveştii lui Guliver în ţara piticilor!

          A piticilor profesori, a piticei conduceri a instituţiei şi a inspectorului şcolar, a piticilor elevi de azi, venind la şcoală cu maşini personale bengoase, cu tablete la purtător de milioane, făcând parada modei, mai degrabă decât performanţe la învăţătură, zăbovind mai mult pe terase şi în baruri la cafele şi ţigări şi mai puţin ca noi, foştii elevi, la muncile de primăvară, la curăţenia de primăvară a Parcului dendrologic al colegiului. Parc, ce după reabilitare, de care fac caz şi haz cu toţii, ar trebui să fie denumit, să poarte numele fondatorului său, Parcul dendrologic – prof. Livius Gubesch!! Ce profesori am avut: Leonida Dănilă, Pop Petru – limba română, A. Florescu – matematică, C. Alupi – franceză, Titieni – geografie, Căluşeriu – fizică, Spaller – chimie, Săcărea – istorie, Maria Bălan – germană, Maria Gabor – latină, Parasca – muzică, Popiţan – educaţie fizică etc.

          Însă noi, personal, ne cam îndoim că aroganta conducere va înţelege propunerile noastre, cu panouri cu poezii despre liceu, scrise de foştii elevi ai liceului, azi scriitori importanţi ai ţării: Cleopatra Lorinţiu, Domniţa Petri, Adrian Suciu, Nicolae Băciuţ, Alexandru Cristian Miloş, Virgil Raţiu, Mircea Goga şi mulţi alţii, membri ai Uniunii Scriitorilor din România, spre educarea estetică a elevilor, propuneri respinse de membrii Consiliului de Administraţie, suferind de cecitate, adică orbul găinilor, în limbaj popular. Poate că, totuşi, Parcul dendrologic va fi păstrat şi botezat „Parcul dendrologic – prof. Livius Gubasch”! Şi poate că şi elevii şi profesorii de azi se vor ridica din faţa serverelor şi a calculatoarelor şi vor pune mâna şi ei pe hârleţe şi tărgi.

          Ca elevii de azi să fie, totuna, cu elevii de ieri, ca profesorii de azi să fie, totuna, cu profesorii de ieri!

          Recunosc, mea culpa, sunt un optimist incorigibil!