Noua biserică din Ţigău îşi va continua urcuşul spre cer prin fraternitatea dovedită de credincioşii parohiei Lechinţa

Pentru cei care încă nu ştiu, pe data de 1 martie 2009, Prea Sfinţitul Vasile Someşanul urca, într-o frumoasă caleaşcă trasă de cai, drumul pietruit al Ţigăului, localitate de fraţi maghiari, printre care-şi duc crucea 25 de familii de creştini ortodocşi. În sunetul clopotelor şi al fanfarei smeritul ierarh este aşteptat cum se cuvine unui asemenea eveniment, cu mult dor de toţi cei de faţă, nu numai pentru faptul că aici nu mai călcase o asemenea înaltă faţă bisericească de aproape o jumătate de secol.

Cu siguranţă prezenţa sa a marcat începutul unui eveniment istoric, acela de sfinţire a pietrei de temelie a unei noi biserici, moment pe care, dacă vom fi vrednici, îl vom duce până în Împărăţie.

Odată cu puterea primită de Sus în cadrul sărbătorii Pogorârii Duhului Sfânt pe data de 10 iunie 2009 s-au început efectiv lucrările. De atunci şi până astăzi lucrările au continuat astfel că biserica de o arhitectură deosebită în stil moldovenesc a ajuns să fie ridicată până la al şaptelea rând de cărămidă (1,5 m înălţime) cu grosimea zidului de 50 cm. Ajunşi la acest stadiu resursele financiare s-au sfârşit, iar de acum înainte providenţa divină va fi cea care, prin noi, va termina acest „sfânt altar spre Răsărit”.

Şi iată momentul la care intenţionam de fapt să ajung după această scurtă introducere. Mulţi dintre cei care nu au în spate secolele şi mileniile dreptei credinţe, care nu se pot “bate în piept” cu prigoanele sângeroase şi martirii pentru Hristos, care nu au altare de jertfă pe care să le vină Hristos “în Trup şi Sânge”, sau să se bucure că trăiesc acea definiţie “un Domn, o credinţă, un botez”, aruncă în unitatea dintre noi, cei care purtăm pe mai departe această “bătrână” dreaptă credinţă. Aş vrea să amintesc acelora, că Hristos a zis “nici porţile iadului nu o vor birui” – referindu-se la Biserica Sa.

Aşadar iubirea dintre noi care este călăuzită de “Lumina lumii” (Hristos) va fi veşnică şi mântuitoare excepţie făcând cei care, poate, din nefericire, ar prinde să rătăcească prin întuneric. În articolul de faţă intenţionez să fac elogiul ”bucuriei smereniei” prin care acţiunea providenţei nu se lasă aşteptată ea aducând dovada tăriei iubirii frăţeşti dintre noi.

Întâlnindu-mă şi nu din greşeală cu vrednicul părinte paroh al Lechinţei Ioan Irimieş, cel care a fost mereu alături de noi, l-am rugat să ne primească în parohia prea cucerniciei sale pentru a cere ajutor în ridicarea pe mai departe a bisericii lui Hristos. Chiar dacă în baza diferenţei de vârstă i-aş putea fi chiar fiu, părintele Ioan s-a dovedit a fi un părinte adevărat şi iubitor faţă de credincioşii din Ţigău. În dragostea sa, părintele m-a primit să slujesc împreună cu dânsul la Lechinţa duminică 2 august 2009. După cuvântul de învăţătură pe care l-am rostit duminică la biserică, am transmis credincioşilor din Lechinţa rugămintea celor din Ţigău, referitoare la ajutorul necesar. La sfârşit părintele Ioan a întărit cuvintele mele arătând importanţa jertfei pentru construirea unei biserici. După sfânta liturghie coratori ai consiliului parohial Lechinţa şi credincioase din comitetul de femei al aceleiaşi parohii s-au oferit voluntari pentru a merge împreună cu credincioşii noştri din Ţigău şi Chiraleş pentru a face o colectă.

Ajutorul a fost cu mult peste aşteptările noastre fapt pentru care am hotărât să scriu acest articol mulţumind acelora care s-au jertfit pentru noi. S-a adunat suma de 6.300 lei; mulţi alţi credincioşi care au fost luaţi puţin prin surprindere ne-au încredinţat că ne vor fi cât de curând alături.

În acelaşi timp aş dori să aduc mulţumirile mele şi ale păstoriţilor mei, prea cucernicului părinte Simeon Greab şi credincioşilor din parohia Vermeş care ne-au fost alături cu ajutorul de 1.500 de lei, iar credincioşii din parohia Chiraleş, protectoarea filiei Ţigău, nemaivorbind de cei din Ţigău sunt cei care de la început şi până la sfârşit se vor jertfi neîncetat pentru a vedea cu ochii lor ridicată această biserică.

Totodată dorim să oferim încă o ocazie de a ajunge la mântuire celor care doresc să ne ajute prin donaţii în bani în contul special deschis în acest scop. Contul este deschis la Banca Transilvania, filiala Bistrita, cont in lei RO 26btrl00601205555438xx. Dumnezeu îi va scrie în Cartea vieţii pe toţi ctitorii acestei biserici, iar părintele slujitor la altarul viitoarei biserici din Ţigău îi va pomeni mereu.

preot Horaţiu Mureşan