Întâmplări cu miez

Nu e mare lucru de capul lui, Înaltpreasfinţite!

Stareţul Nazarie (!735-1809) –despre care vom povsti azi- şi-a început nevoinţa călugărească pe malul Niprului, lângă Kiev, la Sihăstria Sarovului. Viaţa sa sfântă, întru postire, rugăciune şi dragoste de Dumnezeu şi de oameni a făcut să fie căutat de oameni care veneau ca la un părinte iubit al lor, de la depărtări uriaşe, să-i audă cuvântul plin de înţelepciune, să le dea un sfat, să-i pună pe calea mântuirii sufleteşti.

În vremea aceasta, mitropolitul Gavril, al Petersburgului şi Novgorodului, căuta in călugăr destoinic, pentru a restaura mănăstirea Valaamului (pe atunci la graniţa cu Finlanda) şi a-i îndruma pe călugării de acolo spre o viaţă monahicească roditoare. Astfel a ajuns până la mitropolitul Gavriil faima acestui Nazarie de la Sarov şi a chemat pe arhiereul locului, Preasfinţitul Teofil, să discute despre mutarea acestui Nazarie acolo unde voia să-l trimită.

Acest Teofil preţuia foarte mult pe Nazarie şi n-ar fi vrut nici el şi nici mulţi din părţile Sarovului să piardă pe un asemenea om minunat, astfel că s-a hotărât să-l descrie în culori negative:

-Înaltpreasfinţite, mai mult e faima decât adevărul că ar fi un monah

destoinic. Aşa i-a ieşit vorba, dar vă pot spune că nu are experienţă destulă şi chiar nici înţelepciune. Poate veţi găsi sfinţia-voastră pe altul, mai înţelept decât acesta.

- Da, am aici, pe lângă mine o mulţime de călugări înţelepţi, dar trimite-l la mine pe neânţeleptul Nazarie, să am şi un neînţelept între atâtea minţi luminate, rogu-te -a zis mitropolitul, care s-a prins de „păcăleala” pusă la cale.

Astfel se face că Nazarie a fost ridicat la rangul de stareţ şi a adus acea mănăstire la o stare de înflorire cum nu se mai văzuse, încât la un moment dat trecuse de cinci sute de călugări, iar misionari au fost trimişi până în insulele Aleutine şi Alaska.

Cu adevărat sunt oameni care sfinţesc locul în care vieţuiesc.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5