O femeie între femei – plutonierul major Maria Ivan!

Când am întâlnit-o prima dată pe Maria mi-a atras imediat atenţia! Era o adolescentă frumoasă, cu o privire uşor mirată, abia ieşită de pe băncile şcolii de subofiţeri sanitari! Cu tresele de sergent major pe umeri, zveltă, timidă şi încă neadaptată la rigorile vieţii de cazarmă, părea o floare de câmp rătăcită printre glastrele pline de alte flori, îngrijite, dar crescute în captivitate! Pe atunci o adolescentă îmbrăcată în haine militare era o raritate, o excepţie care făcea ca regulile cazone existente să fascineze o lume civilă resemnată şi dornică de un decor nou! În egală măsură această excepţie, apariţia fetelor în uniformă, a adus o pată de culoare deosebită şi printre militarii cazărmilor, fie ei pifani recrutaţi vremelnic sau ostaşi de carieră care primeau cu înţelegere apelativul uşor ironic de ’’apevist’’ venit din mediile civile boeme!
Eram, înainte de enigmaticul an ’89, la o şedinţă UTC şi Maria a trebuit să fie aleasă în prezidiu! Ţin minte că era roşie la faţă ca un bujor de munte şi aşa de speriată de noua ei postură încât i-au trebuit câteva minute până să ajungă la masa de la care se conducea adunarea! De atunci prin natura relaţiilor de serviciu viaţa ni s-a intersectat adesea iar eu am fost mereu încântat de felul de a fi al Mariei. Era în fapt o bucovineancă vrednică, cu principii morale bine sedimentate în întreaga ei fiinţă şi cu o curăţenie a sufletului desăvârşită! Cazarma devenise a doua ei casă iar meseria de subofiţer sanitar (sună cazon dar asta este…) i-a permis să se facă apreciată, cunoscută şi apreciată, de toată suflarea cazărmii…
Peste ani am aflat că domnişoara Maria Aman devenise doamna Maria Ivan! Cariera ei militară şi-a urmat calea sinuoasă, familiară doar militarilor, cu bucurii mai multe, cu bucurii mai puţine şi, mai ales în anii post-revoluţionari ca să le spun aşa, conformist, cu bulversări cărora nici un civil, oricât de vajnic, nu le-ar fi putut rezista! Maria însă a învăţat toată viaţa – şi de la viaţă dar şi prin studii atestate de diplome dobândite pe merit! S-a adaptat mereu nu numai rigorilor vieţii militare dar şi la furtunile la care a fost supus sistemul militar românesc în care vieţuiesc oameni cu şapte piepturi de aramă!
În prezent doamna plutonier adjutant este o femeie împlinită care poate privi in înapoi, în grădina vieţii personale, cu mândrie şi cu linişte deplină în suflet şi în toată fiinţa ei. Grădina vieţii de familie a Mariei este plină şi ea de flori înmiresmate! Soţul, comisarul de poliţie Mihai Ivan şi domnişoara Ana Maria Ivan, masterand magna cum laudae în relaţii publice sunt bucuriile omeneşti dăruite de Bunul Dumnezeu acestei femei speciale! Pentru că doamna plutonier major Maria Ivan este o fiinţă specială în această lume minunată a eternului feminin, şi o Edelweiss, o floare specială de munte, prinsă la stindardul de onoare al armatei din Bistriţa.
După ani mulţi în care a servit cu vrednicie vânătorii de munte din Brigada 1 Vânători de munte ’’General Grigore Bălan’’, după trei misiuni internaţionale în teatrele de operaţiuni militare din Irak şi Afganistan – după o viaţă aspră, în care a trebuit să înfrunte cu bărbăţie prejudecăţi stupide şi greutăţi adevărate, inerente serviciului militar, de la care nu a fost nicidecum scutită, Maria a rămas ceea ce a fost dintru începutul începutului: o femeie frumoasă la chip şi la suflet, o fiinţă în preajma căreia te simţi totdeauna optimist, un ostaş alături de care te încumeţi oricând la drum!
Pentru mine Maria Ivan este imaginea adecvată a femeii-ostaş, întruchiparea de netăgăduit a bravei, a adevăratei femei române. Un motiv palpabil de optimism în aceste trecătoare vremi de incertitudine din existenţa Neamului Românesc! La mulţi ani brav suflet românesc, la mulţi ani Maria!
Doamne nu uita de noi!