O a m e n i c a r e a u f o s t

Prin colaborarea dintre I.S.J B-N, C.C.D B-N și Complexul Muzeal Județean a fost organizată ediția a II-a a sesiunii științifice anuale intitulată “ Istorie, învățământ, spiritualitate” sesiune dedicată, ca și cea de anul trecut, In memoriam Lazăr Ureche. Participanții la această sesiune au avut posibilitatea să-și amintească de omul, profesorul,cercetătorul, metodistul și inspectorul Lazăr Ureche, dar și să își prezinte rezultatul muncii proprii sub forma unor studii care au fost adunate într-o voluminoasă culegere intitulată Cultură și educație, culegere editată cu sprijinul Consiliului județean.
Îmi amintesc bine sfatul pe care l-am primit cu ani în urmă de la profesorul Lazăr Ureche, anume acela ca pe lângă activitatea la clasă, să petrec cât mai mult timp în arhive și să citesc literatură de specialitate. I-am ascultat sfatul și pot să spun acum că nu regret, deoarece am găsit în Arhivele din Bistrița și Cluj Napoca, în arhiva bisericii și a școlii din satul Budești, multe informații, care completate cu altele, culese din lucrări de specialitate, mi-au permis să-mi formez o părere despre două instituții Biserica și Școala, fără de care lumea rurală ar fi fost mult mai săracă , mai ales din punct de vedere spiritual. Am căutat să aflu când au apărut aceste instituții în satul Budești, ce relații au existat între ele și între slujitorii lor, care au fost momentele mai importante din existența și activitatea lor. Rezultatul activității a fost un studiu de peste 100 de pagini întitulat Biserica și școala – instituții fundamentale din satul Budești în perioada 1850-1950, studiu din care la sesiune am prezentat un material intitulat Școala – instituție târzie a satului.
Amintindu-mi de profesorul Lazăr Ureche, nu am putut să nu revăd lista cu numele dascălilor care au activat în satul Budești în perioada 1850-1950 , pentru că fiecare în felul său și la vremea sa s-a străduit să îi învețe pe copii carte, să îi obișnuiască să fie ascultători, respectuoși, să îi ajute să își croiască un drum în viață. Ca și profesorul Lazăr, dascălii acelor timpuri nu mai sunt printre noi deoarece … pentru toate ființele umane sfârșitul vieții este un lucru cert, tainic rămâne ceea ce urmează după acest sfârșit. Graniță între timp și eternitate, între ceea ce știm și ceea ce nu știm, limită între vechi și nou, sfârșitul vieții aduce cu sine necunoscutul veșniciei iar taina și necunoscutul ce îl înconjoară determină nu doar teama de acest sfârșit ci și de suferințele fizice cu care de cele mai multe ori este asociat. Poate la fel au gândit și înaintașii noștri.