O poveste cu Mathyas Rakosi, ale cărui timbre…nu se lipeau (2)

Aşadar, dictatorul maghiar (evreu la origine, născut în Serbia în 1892) adus pe tancurile sovietice a dorit să-şi facă şi el un cult,dar mai mic, nu ca al lui Stalin, aşa…un „cultişor”. Între altele, a fost scoasă o serie de timbre filatelice cu chipul conducătorului. Doar că ungurii evitau să cumpere astfel de timbre, solicitând altele, precum evitau şi produsele vestimentare roşii, care le aminteau de Armata Roşie.

Ce putea face poporul? Potop de glume, doar că lui Rakosi nu-i plăceau nicidecum glumele. Din nebăgare de seamă, glumele au făcut prăpăd, circa un milion de unguri fiind închişi sau deportaţi din cauza…glumelor. Lui Rakosi nu-i plăcea deloc acest popor glumeţ şi l-a pedepsit cu străşnicie. Dar…să vedem cum a fost -zice gluma- cu timbrele.

Rakosi s-a dus la tipografie interesându-se cum se face că nu se vinde chipul lui.

-Eltas (Tovarăşu’) secretar general, lumea zice că nu se prea lipesc, oricât le apasă pe plic.

-Ia dă-mi un plic şi un timbru! spuse Rakosi. Luă timbrul, îl întoarse pe verso, îl scuipă uşor şi apoi îl lipi cu nădejde pe plic, zicând bucuros:

-Uite ce frumos s-a lipit!

-Da, eltas, dar poporul în loc să scuipe cum faceţi dumneavoastră, scuipă invers, chipul de pe faţă şi degeaba încearcă să-l lipească.