O poveste cu Matyas Rakosi ale cărui timbre… nu se lipeau (1)

A fost pus la conducerea Ungariei în toamna lui 1945 de tancurile sovietice ale „tătucului” asasin Stalin, care ”a pedepsit” după vorba lui spusă laYalta, ţările din Est „cu democraţia”. Matyas al nostru era evreu (Rosencranz sau Rosenfeld). S-a născut în Serbia (1892), iar în primul război mondial, soldat în armata ungară, a fost luat prizonier de armata ţarului şi când s-a întors în Ungaria, a venit contaminat de ideile bolşevice ale lui Lenin, astfel că a fost mâna dreaptă a lui Bela Kun, care l-a inclus în guvernul Republicii Sovietelor Ungare. Cum armatele române au desfiinţat bolşevismul, ajutând aristocraţia ungară, Matyas Rakosi a fugit cu Bela Kun în Uniunea Sovietică.

Cu dorul de patrie, Rakosi s-a întors în 1924 în Ungaria, dar a fost arestat pe loc şi pus la închisoare. Nu vă speriaţi, fiindcă a fost cu noroc, căci de rămânea în Uniunea lui Stalin, ar fi păţit ce i s-a întâmplat mai marelui său şef comunist ungur Bela Kun, adică să fie împuşcat în vremea marilor epurări staliniste din anii 1937-1939. Acest Bela Kun a fost de prin zona Cociului din judeţul nostru, spun unele surse foarte informate. Oricum, ştia perfect româneşte. Astfel, Rakosi a avut pentru comunişţii sovietici un fel de aură de martir suis-generis, un Che Guevara. În 1940 , guvernul sovietic a cerut să fie eliberat. Guvernul maghiar a dorit un fel de târg: în locul lui Rakosi, adică în contrapartidă să fie restituite steagurile armatei maghiare, capturate de armata rusă, când a fost înăbuşită Revoluţia din Ungaria.

Târgul s-a făcut şi după intrarea trupelor sovietice pe teritoriul Ungariei în octombrie 1945, a fost pus secretar general al Partidului Comunist Ungar ( devenit apoi partidul Muncitoresc).

Urmând modelul comportamental stalinist şi al cucilor, Rakosi a înlăturat fizic pe toţi presupuşii opozanţi, instituind un cult al personalităţii după modelul stalinist. Gheorghiu-Dej în România proceda la fel cu Pătrăşcanu, Ana Pauker et &. Făceau astfel ca toţi dictatorii Estului, ca având acelaşi discipol, pe tătuca Stalin.

În demersul său de instituire a cultului personalităţii, a dat ordin să se tipărească şi o serie filatelică- timbre poştale- pe care însă ungurii le evitau cu ostentaţie, ca şi culoarea roşie, preferând altele, fără chipul ”iubit / urâtu)lui” conducător. Mirat, Rakosi s-a hotărât să vadă care-i cauza.