OBIȘNUIȚI ȘI ASCULTĂTORI CU ”STAȚI ÎN CASĂ”, ÎNTR-O ZI, LI SE VA SPUNE ”IEȘIȚI AFARĂ ȘI RĂMÂNEȚI ACOLO”...

Ca oile pe un câmp incert, în șir indian,
Oamenii s-au conformat și au stat în casă,
Fără să se mai gândească,
Pentru că teama i-a înconjurat, ca o caniculă...
Poruncile nu mai erau zece,
Știute din timpuri antidiluviene,
Nu mai reprezentau etalon
De bună- creștere și de conviețuire,
Poruncile au devenit una singură și punct:
Stați în casă!

Ca-ntr-un joc cu hai să spunem...,
Casa a devenit geografie, cu mare, cu munte,
Cu țări, cu orașe, cu biserici,
Casa și-a deschis bibliotecile și muzeele
Și ghișeele de bilete,
De unde se puteau cumpăra iluzii deșarte,
Ca medicamente, pe ultima sută de metri...

Acum, au văzut cum e să stea în casă,
Cu telecomanda,
Așa că, data viitoare, tot cu telecomandă,
Vor afla cum e să stea afară,
Ca un școlar care întârzie la prima oră
Și așteaptă la ușă...

”Rămânți afară!” va suna
Din televizor, de la radio, din ziar,
Pentru că în casele voastre a intrat un hoț
Și trebuie să-l prindem,
Chiar dacă nu-l cunoaștem încă,
E o altă stafie care bântuie prin lume...

Când a fost mai greu
În gâlceava lui înăuntru cu înafară?!...
În timp ce oamenii, inexplicabil,
Tot de drag și dor
Se sting...

ELENA M. CÎMPAN
( 31 mai, 2020 )