Părintele Ioan Irimieş – un preot iubitor de adevăr şi de oameni, aduce mereu lumină în sufletul credincioşilor

          În urmă cu vreo patru decenii, călătoream spre Lechinţa când, la ieşirea din Chiraleş, un om îmi face semn să opresc. Ceea ce am şi făcut şi astfel am avut un tovarăş de călătorie. Aflu că merge la Lechinţa. Ce faceţi acolo?, îl întreb. „Apoi, dragă domnule, mă duc acolo la feciorul meu care-i popă”. Îl privesc pe ţăranul sfătos şi bine clădit, îi văd mâinile bătătorite de muncă în timp ce faţa lui luminoasă degajă o mulţumire şi o mândrie că e tată de preot. „Am doi feciori, unui popă, iar celălalt doctor”. Este un renumit medic cardiolog, face şi acum carieră în străinătate şi vine de multe ori acasă, la Feleac să-şi reîncarce cu energia emanată de satul şi oamenii lui.

          Ioan Irimieş a ajuns la Lechinţa fiind hirotonit preot pe seama Parohiei la 1 aprilie 1981, o zi cu noroc pentru întreaga comunitate. Au trecut 40 de ani şi părintele Ioan a rămas acelaşi păstor bun pentru enoriaşii săi. De patru decenii, misiunea de origine divină încredinţată părintelui este una sfântă, aducătoare de bucurii duhovniceşti. Cine nu-l cunoaşte pe preotul Parohiei din Capitala Câmpiei Transilvaniei? Mereu în mijlocul enoriaşilor, a ştiut şi ştie să zidească în sufletul celor mulţi Cuvântul adevărului, să aducă lumină în mijlocul enoriaşilor, lumina adevărului, fiindcă Ioan Irimieş este un preot iubitor de adevăr şi, deopotrivă, de oameni.

          Biserica din Lechinţa este o bijuterie, unde duminica şi în sărbători, sute de credincioşi vin să se hrănească din Cuvântul Evangheliei, tălmăcit de fiecare dată pe înţelesul tuturor. Pentru părintele Ioan se potriveşte de minune îndemnul benedictin – „ora et labora”. Dacă părintele Ioan este doctorul sufletesc al enoriaşilor săi, tot pentru aceştia a ridicat o clinică în scopul tămăduirii suferinţelor fizice ale oamenilor. Aşa cum se gândeşte mereu la cei săraci, donând, an de an, prin Filantropia Bistriţa, bunuri pentru cei aflaţi la grea încercare.

          L-am văzut de multe ori stând de vorbă cu elevi şi profesori, cu oameni necăjiţi, cu bolnavi, cu intelectuali, cu cei din administraţia locală ori judeţeană şi pentru toţi avea şi are un cuvânt potrivit, dătător de speranţă ori plin de optimism. Ioan Irimieş este omul tuturor şi aşa va rămâne mereu.

          Bun chivernisitor al treburilor parohiei o dovedesc multe lucruri efectuate. Aminteam că Sfântul locaş de rugăciune arată ca o mireasă gătită pentru mirele Hristos. Apoi, a ridicat o capelă mortuară, un baldachin de vară, iar împrejurul bisericii este ca o grădină. Prezenţa în mijlocul sătenilor este una constantă, iar colaborarea cu Primăria – o fericire să ai un primar vrednic de talia lui Romeo Florian – a devenit un fapt cotidian. Aducerea în urmă cu mai mulţi ani, de la Nicula, a iIoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului a declanşat, la Lechinţa şi în satele învecinate, o mare bucurie şi o emoţie sufletească în inimile credincioşilor. Acesta este părintele Ioan, un preot slujitor şi un gospodar vrednic.

          În Duminica Orbului, la Lechinţa, în Biserică, lumina a strălucit poate mai puternică decât oricând. 15 preoţi, colegi de facultate din Sibiu, Satu Mare, Alba Iulia, Bistriţa au venit să-l învrednicească şi să-l felicite pe colegul lor, unul dintre cei mai apreciaţi preoţi, iar în sobor au oficiat Sfânta Liturghie, luminând sufletul tuturor celor prezenţi. Alexandru Barna, din Alba Iulia, şeful grupei, s-a declarat încântat de modul cum colegul lui, părintele Ioan, reuşeşte să-i lumineze prin cuvânt şi faptă pe lechinţeni. Iar părintele profesor Nicolae Feier, din Bistriţa, prin cuvinte frumos meşteşugite, s-a arătat mândru că a avut şi are un coleg slujitor al Sfântului Altar de omenia şi generozitatea părintelui Ioan. Protopopul de Bistriţa, Alexandru Vidican, şi el coleg de facultate, a spus că „Astăzi, la Lechinţa, sărbătorindu-l pe părintele Ioan în sobor a fost ca o adevărată sfinţire. Pentru rodnicia şi vrednicia depusă în întreaga activitate, părintele Ioan a fost felicitat ca o încununare a unei slujiri de peste 40 de ani.

          Îi dorim sărbătoritului de la Lechinţa încă ani mulţi în slujirea Cuvântului mântuitor şi ne bucurăm că, de câte ori îl vedem, rămâne acelaşi om cu zâmbetul pe buze şi cu inima curată.