După 42 ani de slujire duhovnicească, părintele Ioan Irimieş de la Lechinţa va ieşi la pensie

          În 1981, în prima zi a lunii aprilie, soseşte la Lechinţa tânărul licenţiat în Teologie, Ioan Irimieş. Localitatea nu-i era străină. Copil fiind, cel puţin o dată pe an, de Ziua Târgului, o sărbătoare mare la vremea aceea, venea cu tatăl său de la Feleac la bâlci. Cunoştea într-o oarecare măsură Lechinţa, dar acum era trimis să păstorească turma cuvântătoare a enoriaşilor de aici. Băiatul din Feleac, cuminte şi evlavios, a fost învrednicit, după studii strălucite, să primească taina sfântă a preoţiei. După şcoala în satul natal, a urmat liceul la Beclean şi Facultatea de Teologie la Sibiu, făcând parte dintr-o generaţie cu totul deosebită. Este hirotonit preot pe seama Parohiei Lechinţa.

          Arhiepiscopul de vrednică pomenire Teofil îl trimite aici şi-i încredinţează o misiunea grea, pentru care s-a pregătit, o parohie complexă, cu probleme mai mari şi mai mici, cu o comunitate de enoriaşi pe care trebuia să-i călăuzească, să-i îndrume, să-i ajute, să le împărtăşească şi bucuriile, dar şi necazurile, să fie unul de-al lor. Şi, iată că, după 42 de ani de slujire, credincioşii din Lechinţa, fără exagerare, pot spune că părintele Irimieş a fost şi este unul de-al lor, este omul comunităţii locale şi nu numai.

          Biserica, la venirea aici, avea nevoie de o modernizare din toate punctele de vedere. Construită prin 1939, pe un loc donat de un credincios - înainte se slujea într-o bisericuţă de la marginea aşezării -  avea nevoie de schimbări radicale, din temelii. Dar tânărul preot n-a început doar cu lucrările la sfântul locaş, ci s-a îndreptat, cu precădere, către enoriaşii săi şi, astfel, rând pe rând, cu răbdare, cu rugăciune smerită, a reuşit să şi-i apropie, să le fie un adevărat părinte. Urmase aici, în parohie, după un alt vrednic preot, Bârsan, ce oficiase în Lechinţa peste 40 de ani, aşa că tânărul paroh dorea să-l depăşească în slujire, în buna chivernisire a treburilor parohiei. Este destul de greu să înşiri într-un articol de ziar realizările pe plan material, cele spirituale sunt mai sensibil de cuantificat. Amintim, totuşi, despre: pictarea bisericii, mobilier interior, încălzire centrală, covoare, candelabre, astfel că acum Biserica din Lechinţa, meritul fiind al preotului Irimieş, este ca o bijuterie, printre cele mai frumoase din protopopiat. Să mai adăugăm apoi baldachinul de vară, grădina din jurul Bisericii, capela mortuară şi multe altele care vor rămâne, cu siguranţă, înscrise în cartea vieţii parohiei.

          Părintele Irimieş rămâne acelaşi apropiat de oameni. Îmi amintesc cu câtă bucurie îl aşteptau elevii liceului din localitate atunci când preda religia. Este şi acum ascultat şi iubit fiindcă ştie să aibă o vorbă bună pentru fiecare în parte. Fiind un om al comunităţii, a ştiut să se dăruiască. Ajutorarea, an de an, a celor sărmani prin Filantropia Bistriţa este o altă latură a preotului Irimieş. Tone de alimente, legume, fructe, îmbrăcăminte, prin grija coratorilor bisericii şi sub îndrumarea părintelui paroh, au ajuns în preajma sărbătorilor la cei fără de adăpost, la cei sărmani. De-a lungul anilor, s-au aflat în mijlocul credincioşilor din Lechinţa ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, călugări, profesori de teologie, preoţi, oficiind slujbe religioase ori discutând cu enoriaşii. Şi acum, mulţi credincioşi retrăiesc bucuria de a fi avut în biserica lor Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Nicula, momentul devenind atunci o mare sărbătoare pentru toată zona de Câmpie a judeţului.

          Părintele Irimieş, datorită implicării totale în viaţa comunităţii, a fost ales şi Cetăţean de Onoare al comunei Lechinţa.

          De la 1 ianuarie, părintele Ioan Irimieş iese la pensie. Este un fel de a zice, fiindcă harul preoţiei nu ţi-l ia nimeni niciodată, nu se pierde, rămâne preot pentru toată viaţa. Îl vom întâlni în Biserica pe care mai bine de 40 de ani a înfrumuseţat-o spiritual şi a îmbogăţit-o din temelii şi-l vom asculta în continuare ca din amvonul bisericii să vestească Cuvântul lui Dumnezeu, slujind încă cu înţelepciune duhovnicească pe cei pe care, ca preot paroh, i-a condus atâta vreme.

          La mulţi ani, părinte, şi să aveţi sănătate multă, spre bucuria credincioşilor pe care-i păstoriţi cu atâta vrednicie!