Părintele protopop iconom stavrofor Eliseu Dan (11/23 iunie 1859 – 27 aprilie 1927), bârgăuanul care şi-a dedicat întreaga viaţă şi activitate înfăptuirii idealului Marii Uniri

A fost descendent din Familia Danului, a unor josenari vrednici şi foarte buni gospodari. Peste ani avea să devină un mare patriot, un intelectual şi slujitor de excepţie al bisericii noastre naţionale şi al neamului românesc. După clasele primare absolvite în localitatea natală şi la şcoala trivială de la Prund, a şcolii normale şi învăţământului gimnazial la Năsăud, între anii 1878-1881, a urmat Seminarul Teologic Ortodox de la Sibiu. Acest lucru reiese şi dintr-o fotografie executată la Hermanstadt, respectiv la Sibiu), în acea perioadă, pe care tânărul student în vârstă de 20 de ani împreună cu I.B., un coleg de an, consemnează: "Spre eternă memorie ne-am fotografiat, 24 Maiu 1879, urmează semnăturile I. B., teolog an I şi Eliseu Dan, teolog an I ". După finalizarea studiilor, între anii 1882 – 1884, a ocupat diverse funcţii administrative, iar în toamna anului 1884, a fost încadrat ca învăţător la Şcoala trivială din Prundu Bârgăului, unde a activat până în luna septembrie 1897.

În întreaga această perioadă s-a remarcat în calitate de militant deosebit de activ pentru promovarea drepturilor românilor şi înfăptuirea idealurilor lor de unitate naţională. În acest scop, s-a preocupat de promovarea ideilor „Memorandumului” (1892), în rândul locuitorilor de pe Valea Bârgăului, textul fiind citit în biserici după încheierea slujbei şi în adunările populare. Prin preocupările sale a venit în conflict cu autorităţile. Drept urmare, în perioada decembrie 1893 – octombrie 1894, împreună cu alţi trei colegi învăţători de la aceiaşi şcoală au fost suspendaţi din învăţământ pe considerentul că au sprijinit, prin luări de poziţie în ziarul „Tribuna”, ideile” Replicii” lui Aurel C. Popovici si N. Roman.

În anul 1898, a ocupat postul vacant de preot paroh în comunitatea ortodoxă de la Susenii Bârgăului. În noua sa calitate şi în cele de membru al Partidului Naţional Român, al Adunării municipale al Comitatului Bistriţa – Năsăud, al Comitetul fondurilor grănicereşti năsăudene şi de membru în conducerea Despărţământului Bistriţa al Societăţii Culturale "Astra" s-a dedicat trup şi suflet în continuare înfăptuiri unităţii neamului nostru românesc.

A fost căsătorit cu Maria Branea, fiica preotului ortodox din comuna Aluniş, judeţul Mureş. Din căsătoria lor au rezultat mai mulţi copii. Printre aceştia s-au numărat: fostul avocat Tudor Dan, care după cel de-al doilea război mondial a îndeplinit o perioadă funcţia de comandant al Poliţiei judeţului Năsăud, fiicele Zoe şi Felicia Dan, fostul Cpt. Dan Traian, născut la 31 mai 1890, la Suseni, fost combatant în primul război mondial pe frontul din Moldova. Pe ultimul, l-am cunoscut personal, în 1988, la vârsta de peste 90 ani. Deşi fizic se prezenta doar ca o palidă imagine a bravului oştean viguros de altă dată, am constatat şi mi-a dovedit că nu-şi pierduse deloc iscusinţa, luciditatea şi înţelepciunea.

Cu această ocazie mi-a relatat cu lux de amănunte aspecte din perioada războiului la care a participat, inclusiv faptul că a fost desemnat să se ocupe printre altele de rânduielile de înmormântare ale eroinei de la Jiu - Ecaterina Teodoroiu. În perioada ocupaţiei horthyste a Ardealului de Nord şi a celui de-al doilea război mondial s-a refugiat împreună cu soţia Elisabeta la Vatra Dornei, unde a desfăşurat activităţi în favoarea armatei române sub pseudonimul "Ion Bolovan", iar consoarta a ajutat la îngrijirea şi tratarea răniţilor şi bolnavilor.
În acest sens mi-a prezentat Legitimaţia nr.11992/28.XII.1940 eliberată soţiei de Subsecretariatul de Stat al Colonizării şi Populaţiei Evacuate Comisariatul General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei. Ca urmare a activităţii desfăşurate în folosul binelui public, în noiembrie 1918, Eliseu Dan a fost ales delegat pentru marele act de la 1 Decembrie în Cercul Năsăud. Însoţit de un număr important de bârgăuani a participat la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, unde şi-a văzut visul pentru care a luptat cu o deosebită ardoare şi osârdie realizat.

După decesul său, survenit la 27.04.1927, activitatea din parohie a fost suplinită până în anul 1928 de părintele protopop iconom stavrofor Pop Augustin (26.11.1901-10.10.1944-08.03.1985) de la Mijlocenii Bârgăului, martir al bisericii noastre naționale și al neamului românesc, supraviețuitor miraculos al Masacrului abominabil din noaptea de 10/11 octombrie 1944 din capitala Văii Bârgăului, după care postul a fost ocupat între anii 1928-1969 de părintele Nicolae Cristea. Acesta, la rândul său avea să plătească un mare tribut de sânge pe altarul neamului, prin pierderea pe front, în cel de-al doilea război mondial, a fiului său Nicolae Cristea, fost ofiţer al armatei române.