Poetul Remus Dale, din Năsăud, întemniţat pentru că a îndrăznit să se îndrăgostească de poporul român

“Trec ani la rând şi nici un gând nu mi-ai trimis,
Sau ai uitat cu-adevărat că nu mi-ai scris,
Te port mereu în gândul meu,
Te port cu toată dragostea…!”

Remus Dale, originar din Năsăud, coleg de clasă cu doamna Igi Rusu Mateciuc, a fost întemniţat pentru că a îndrăznit să se îndrăgostească de poporul român. Avea ceva din aerul lui Coşbuc. Remus Dale era un talent într-ale literaturii. Miliţia îi confiscase toate poeziile - zece caiete. De altfel şi tatălui meu, preotul Vasile Baziliu Rusu din Ilva Mică, i-a fost confiscată o maşină de scris “Olimpia” pe care o ascundea sub altar, cumpărată din Budapesta cu 72 de pengo, banii ungureşti din acele timpuri. Mă întreb unde se află acum acele bunuri, declară doamna educatoare Igi Rusu Mateciuc, astăzi în vârstă de 87 de ani. Căci din memoriile domniei sale aştern aici gânduri în semn de omagiu, evocând personalităţi ale Ţinutului Năsăudean.
Societatea Virtus Romana Rediviva din vremea aceea era un focar de virtuţi morale, spirituale, sociale, culturale. “Sângeorzul a fost o veche vatră de cultură şi credinţă strămoşească” spunea Mircea Vlădică în cartea lui “Monografia oraşului Sîngeorz-Băi”. Profesorul Gavrilă Scridon de la Liceul Grăniceresc din Năsăud era originar din Sîngeorz-Băi, verişor cu Octavian Scridon, profesor emerit alături de Găzdac, Husar şi alţii de la acelaşi liceu de elită.
Remus Dale s-a întâlnit la Piteşti, cea mai grea închisoare de pe atunci, cu Octavian Alexi, originar din Sîngeorz. După eliberare, l-am întâlnit, spune doamna Igi Rusu, pe peronul gării din Năsăud. Mi-a spus că Octavian a murit, dar el a rezistat. M-a durut sufletul, căci eu mi-am iubit colegii ca pe fraţi. Era îmbrăcat într-un maieu şi un veston. Întors acasă a gasit-o pe sora lui, activistă de partid, care i-a spus: “ De ce ai venit acasă? Îmi faci greutăţi!”. Eu văzându-l cu straiele acelea, i-am dat câteva schimburi de haine de la fostul meu soţ, Pilu, haine cu care mergea la concerte. I-am pregătit împreună cu mama mea, preuteasa de la Ilva Mică, un pachet în care am pus: patru cămăşi bune şi un pantalon, slănină, brânză, o prăjitură făcută în casă. Cu toată încurajarea pe care i-am insuflat-o, la scurt timp, Remus Dale avea să se spânzure, ne mai rezistând psihic la presiunea familiei. Remus este înmormântat la Năsăud, în locul în care mi-am înmormântat şi eu comoara sufletului meu, băieţelul de numai cinci anişori.
„ Lacrimi de dor, strivite-n pleoapele-adormite,
Curgeţi uşor, din inimi dragi neprihănite.
Lacrimi de dragoste şi de-alinare,
Curgeţi uşor şi-aduceţi iar înseninare.
Sunt istovit şi frânt de-o aşteptare,
Lacrimi de dor, curgeţi uşor...” (romanţă de demult)