Dreptul la replică referitor la articolul „Poetul Remus Dale din Năsăud, întemniţat pentru că a îndrăznit să se îndrăgostească de poporul român”, Răsunetul, 14 iunie 2014

Îmi pare rău că orice initiativă de bun simţ care se conturează printr-un efort de a culege o informaţie culturală, are o interpretare aleatorie. Nu am scris nici despre mine, nici despre familia mea. Doamna Elena Virginia Rusu Mateciuc a fost şi este o personalitate a oraşului Sângeorz-Băi şi a Ţării Năsăudului, ea formându-se intelectual într-o perioadă vitregă şi ostilă pentru dumneaei, ca fiică de preot (a fost mutată de la o şcoală la alta). Am evocat-o de altfel şi în Paginile Dicţionarului Culturii şi Civilizaţiei Populare Vol I Ţara Năsăudului ca şi muzeograf (pag.500), Program Cultural pe care l-am manageriat alături de o echipă bravă de oameni de cultură astrişti, tot din Ţara Năsăudului. Preocupările spirituale ale acestei dăscăliţe m-au stimulat să aduc în atenţia altor oameni de cultură anumite figuri pe care le-a îndrăgit şi cu care a fost contemporană.

Am scris din aducerile aminte şi din percepţiile culturale ale acestei distinse doamne asupra unui fost coleg pe care l-a îndrăgit şi admirat, cu bună credinţă, găsind chiar Fişa Matricolă Penală a răpostului poet.(Documentele sunt publice şi se află  pe site-ul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) http://www.iiccr.ro/ro/fise_detinuti_politici/).

Marele câştig al acestui articol, din punctul meu de vedere, este faptul că am reuşit să stimulez memoria culturală a celor interesaţi să-l cunoască mai bine pe poetul Remus Dale. Mă întreb de ce nu au avut rudele dumnealui această initiativă ,înaintea mea.

Dragi nepoţi, nu aţi înţeles mesajul dinafara şi dinlăuntrul acestei evocări, ca dovadă că o consideraţi pe doamna educatoare mama mea, iar pe tatăl educatoarei, preot, ca fiind tatăl meu. Eu m-am exprimat în limba română, o limbă în care poţi fi generos cu cititorul, dacă el este avizat şi înţelege trimiterile, contextele sau diferitele nuanţe de stil, formă, fond, etc.  Iar figura lui Remus Dale, după ce a ieşit din închisoarea comunistă, i-a marcat viaţa întreagă doamnei educatoare, astfel că la cei 86 de ani a ţinut să mi-l evoce cu sensibilitatea-I caracteristică pe care mi-a transferat-o involuntar, motivându-mă să scriu. Nu nevoia de a transforma o informaţie culturală în bârfă m-a animat, ci o poveste impresionantă de viaţă spusă de o femeie care mereu a trăit pentru alţii.

Scrieti voi, dragi nepoţi urmaşi, scrieţi fără revoltă, orgolii deşarte sau acuze faţă de un om pe care pur şi simplu l-a impresionat o poveste de viaţă. Nu vă ia nimeni drepurile de autor, nu am scris ca să fac bani din asta, am scris pur şi simplu “Despre Oameni, timpuri, locuri” aşa cum am intitulat cele câteva fraze care fac conţinutul disputatului articol de presă. E timpul să scrieţi voi, o carte a vieţii, nu credeţi ?! ”. Eu am ceva proiecte la activ, chiar şi în limba franceză…Îmi asum ceea ce doamna educatoare a simţit şi vreau să vă cumpăr cartea. Nu uitaţi să puneţi o recenzie în Răsunetul,(alături de articolul „Dreptul la replică” pe care l-aţi publicat fără măcar să înţelegeţi poziţia mea), ca să aflu şi eu despre lansare, sau să veniţi la ASTRA Năsăud la noi, căci şi eu mă număr printre astrişti, ca să ne faceţi o lansare. Vă aşteptăm cu drag şi mare interes!