Pr. Vasile Beni: Atunci când iertăm, nu schimbăm trecutul ci viitorul

Textul Evangheliei la duminica a unsprăzecea de după Rusalii: „Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor cu un împărat care a vrut să se socotească cu slugile sale. Şi începând el să facă socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând acela cu ce plăti, stăpânul său a poruncit să-l vândă pe el, şi pe femeia lui şi pe copiii lui şi toate câte are, ca să plătească. Deci, căzând sluga aceea în genunchi, i se închina, zicând: Doamne, mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul din cei ce slujeau împreună cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator! Şi căzându-i la picioare cel ce era slugă ca şi el, îl ruga, zicând: Mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti... Dar el n-a vrut, ci mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, i-au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu trebuia oare ca şi tu să ai milă de cel ce este slugă împreună cu tine, aşa cum am avut eu milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul său, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Aşa vă va face vouă şi Tatăl Meu Cel ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său, din toată inima. (Matei 18,23-35)                                                                                    

                                      Dragii noştri credincioşi!                 

             Una dintre cele mai profunde pilde rostite de Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, este cea numită a  „datornicului nemilostiv”,  o pildă care ne surprinde într-o imagine concisă, dar extrem de reală, situaţia în care ne aflăm adesea atunci când vrem să fim iubiţi şi iertaţi de Dumnezeu, dar ne este greu să facem acelaşi lucru cu aproapele.

         Evanghelia Duminicii a XI-a după Rusalii ne arată marea bunătate a lui Dumnezeu Care iartă oamenilor greşelile lor şi în acelaşi timp datoria oamenilor de a ierta şi ei la rândul lor greşelile altora.

         Dacă, Dumnezeu ne iartă nouă greşelile, ne învaţă şi ne cere ca şi noi să iertăm altora greşelile lor. Dacă noi însă nu iertăm altora, Dumnezeu trece de la iertare la dreptate, pedepsind spre îndreptare pe cel insensibil sau nesimţitor la darul iertării, astfel încât acesta învaţă şi împlineşte de nevoie, prin constrângere, ceea ce nu a făcut de bunăvoie şi din iniţiativă proprie.

          Din Evanghelie înţelegem că Dumnezeu este în acelaşi timp, şi milostiv, dar şi drept. Când ne pocăim şi cerem să ne ierte păcatele, El este bun, milostiv şi iertător. Când noi însă nesocotim bunătatea Lui şi în mod viclean şi egoist doar profităm de ea, dar la rândul nostru nu arătăm bunătate faţă de semenii noştri, Dumnezeu ne pedepseşte. 

De ce e bine să iertăm celor ce ne-au greşit

        Iertarea este trecerea cu vederea a unor fapte, vorbe, prin care aproapele nostru încearcă să ne denigreze, discrediteze sau să ne compromită. Adevăratul test al iubirii nu este iubirea prietenilor noştri, ci iubirea duşmanilor noştri; „fiți înțelegătorii față de neputințele oamenilor”, ne îndeamnă părintele Arsenie Boca.

       Iar a ierta înseamnă a nu da curs gândurilor și sentimentelor de răzbunare, să nu răspunzi la rău cu rău. A ierta înseamnă a spune „La revedere” trecutului. Atunci când ierți, nu schimbi trecutul  ci viitorul. Iertarea este modalitatea prin care te ajuți pe tine să treci peste incident și să te vindeci, nu este un bine pe care i-l faci celui ce ți-a greșit, ci ți-l faci în primul rând ție.

         Când cineva ne greșește, putem resimți supărare, furie și dorință de răzbunare. Un trio puternic care ne macină profund gândurile și ne poate înfluența radical deciziile. Aceste sentimente negative își pot pune amprenta asupra psihicului nostru, dar și asupra fizicului, iar fără să-ți dai seama, afli că Tu ești, de fapt, victima propriei uri și nu persoana care te-a trădat.

Cu toții suntem oameni, nu suntem perfecți și, cândva, probabil cu voie sau fără voie, am rănit pe cineva drag, care însă a avut puterea să ne ierte și să ne accepte așa cum am fost.

        Din viața de zi cu zi observăm și constatăm că avem nevoie de iertare în familie, la serviciu, între prieteni, dar și atunci când ne rugăm. Să ne imaginăm cum ar arăta societatea în care trăim dacă noi i-am ierta pe cei ce ne-au greșit. Câte procese nu ar mai fi dacă am ierta? Câte ulcere şi atacuri de cord ar putea fi prevenite dacă am ierta? Câte căsătorii s-ar salva dacă am ierta? Câte prăpăstii între părinţi şi copii ar dispărea dacă am şti să fim atenţi cu ceilalţi, tandri, iertându-ne unii pe alţii aşa după cum Dumnezeu ne-a iertat prin Hristos Iisus.

Pe fostul preşedinte al Statelor Unite Abraham Lincoln,  cineva l-a întrebat, la un moment dat, dacă are duşmani. Iar acesta a răspuns: „Nu ştiu să am duşmani pentru că pe toţi  mi i-am făcut prietenii mei prin iertare!” 

Închei spunând:

,,Nu poţi când n-ai iubire  

  Să le înţelegi pe toate    

Să taci, să uiţi, să ierţi   

 Dar când iubeşti, se poate!“

Pr. Vasile Beni