Pr. Vasile Beni: Florile din Grădina Maicii Domnului

Ziua de 15 August când sărbătorim Adormirea Maicii Domnului,este ziua în care mama Mântuitorului nostru Iisus Hristos și a noastră a tuturor s-a mutat din lumea aceasta pămăntească.

            Iar cu această învățătură ne întâlnim și în glasul troparului care spune:,,Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea  nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre”.               

Este o sărbătoare pentru care am încercat să ne pregătim prin pos,rugăciune,spovedanie și împărtășanie,dar și participând la slujba Paraclisului Maicii Domnului.Ne-am rugat și am cântat,cerându-i Maicii Sfinte să mijlocească pentru fiecare dintre noi.

Și pentru că în această perioadă râuri de apă vie,se îndreaptă spre biserici și mănăstiri,m-aș opri la un exemplu din viața florilor.

Aţi văzut vreodată cum se închină florile? Unele, de dimineaţă, îşi înalţă feţele către cer, altele nu-şi iau ochii de la soare toată ziua, acesta aducându-le aminte de Soarele Dreptăţii, iar altele veghează noaptea, înălţând tainic parfumul lor către stele.

Iar noi, oamenii, iubim florile pentru gingăşia şi puritatea lor, sufletul nostru însuşi năzuind mereu spre curăţie. Pe cei dragi nouă îi privim ca pe nişte flori. Copiii sunt florile părinţilor, iar soţiile sunt florile soţilor. Închinăm flori celor dragi inimilor noastre şi deseori le luăm cu noi la biserică şi le închinăm Maicii Domnului sau Mântuitorului.

Aţi fost vreodată atenţi la cât de plină e biserica de flori în timpul Sfintei Liturghii? Toți cei prezenți suntem asemenea florilor.

Şi am văzut-o acolo şi pe cea mai frumoasă floare, pe cea mai gingaşă şi mai curată dintre toate. Cu chipul ei blând, uşor plecat înspre Domnul Domnilor, strălucea deasupra tuturor...ea - Floarea bineînmiresmată, curată, neveştejită a lui Dumnezeu, ea - dulcea Măicuţă a lui Hristos. Iar la picioarele ei, mulţime de flori se închina. Mulţime de tulpini se plecau înaintea Măicuţei şi ea le arăta tuturor pe Fiul ei, Soarele sub razele căruia creşte orice floare şi fără de care toată frunza s-ar veşteji şi toate petalele ar păli.Şi am văzut cum se închinau frumos florile, scuturând petale de lacrimi înaintea Maicii Domnului şi înălţând către ea parfumul smereniei lor. Şi toate florile aveau chip de om, ... şi toate florile erau oameni rugându-se, căci noi toţi suntem florile Maicii Domnului.De aceea potrivit cred că ar fi să ne întrebăm:

Cu ce gând trebuie să ne rugăm Maicii Domnului ? Cu convingerea că ori de câte ori ne vom ruga, Fecioara Maria va şi lua durerea, necazul, lacrima, neîmplinirea fiecăruia şi le va duce Fiului Său. Și chiar înainte de a o ruga,iar exemplu este la nunta din Cana Galileii,Maica Domnului le va şi prelua şi le va duce Fiului ei. Tot ce ne apasă este prezentat Fiului ei în cer.Iar cei bolnavi pot găsi sănătate, cei învrăjbiţi pot afla pacea, cei supăraţi pot găsi bucuria – trebuie doar să credem ceea ce poate face Fecioara Maria pentru fiecare în parte.De aceea să zicem și noi cu Eminescu:

,,Noi cei din mila Sfântului/Facem umbră pământului/

Rugămu-ne-ndurărilor,Luceafărului mărilor,

Ascultă-a noastre plângeri,/Regină peste îngeri;

Din neguri te arată,/Lumină dulce, clară,/

O,Maică Preacurară / i Pururea Ș

Fecioară/Marie! Crăiasă alegându-

te,/Îngenunchem rugându-te

Înalţă-ne, ne mântuie/Din valul ce ne bântuie.

Fii scut de întărire /Şi zid de mântuire.

Privirea-ţi adorată/Asupră-ne coboară,

O, Maică Preacurată/Şi pururea fecioară,

Marie!Amin!

Pr.Vasile Beni