Pr. Vasile Beni: Sfinţii Mărturisitori din Ardeal, martiri ai dreptei credinţe

În predica din Catedrala din Alba-Iulia, cu ocazia canonizării lor, din anul 1955, ieromonahul Nicolae Mladin spunea că „ei nu reprezintă numai câteva vrednicii personale, crescute cine știe cum, ca din întâmplare în sânul Bisericii noastre, ei nu sunt mărturisitori izolaţi ai unei credinţe pur personale, ci ei sunt piscuri de sfinţenie sprijinită pe umerii uriaşi ai credinţei Bisericii întregi, sunt valuri de lumină din marea tălăzuire a valurilor de credinţă ce au umplut veacurile zbuciumate ale istoriei credincioşilor români din Ardeal“. Ridicaţi din popor şi legaţi de popor, legaţi de Biserica strămoşească, în ei a prins grai vrerea întregii Biserici şi a luptat vrerea tuturor credincioşilor, vrerea poporului întreg. Ei sunt sfinţii mărturisitori în care s-a întruchipat mărturisirea Bisericii . Ei sunt sfinţii reprezentativi ai ortodoxiei ardelene, ai sufletului ortodox român din Ardeal”’.

Cuviosul Visarion s-a născut în Bosnia din părinți creștini în 1714, primind la botez numele de Niculae. S-a călugărit la mănăstirea sfântul Sava de lângă Ierusalim. În anul 1744 a venit în Transilvania, predicând împotriva uniației. În drum spre Sibiu a fost arestat de stăpânirea catolică și târât în judecată. În fața celor care îl judecau, el a stat drept și fără frică ,,mărturisind că dreapta credință a Bisericii Răsăritului este singura adevărată și mântuitoare”. Pentru această mărturisire a dreptei credințe, a fost aruncat în mai multe închisori, sfârșindu-și viața în fioroasa temniță de la Kufstein, din Austria.
Cuviosul Sofronie era fiu de preot din satul Cioara, județul Alba, fiind preot în satul natal, iar după ce a rămas văduv s-a călugărit la mănăstirea Cozia. În anul 1756 s-a reîntors la Cioara unde în pădurile din jurul satului a ridicat un schit cu o școală. Revoltat că autoritățile i-au distrus schitul din cauza uniației, s-a ridicat la luptă împotriva acestora. A ajuns în temnița grea din Bobâlna, apoi în cea de la Abrud. Iar când a ieșit din închisoare, credincioșii n-au mai vrut să-l părăsească și 12 bărbați temători de Dumnezeu îl însoțeau pretutindeni. Sinaxarul ne spune că în ziua a patrusprezecea a lunii februarie din anul 1761, cuviosul Sofronie a ținut "Marele sobor" din cetatea Bălgradului (Alba Iulia). Cu cuvinte lipsite de meșteșug, dar pline de dulce mângâiere, a cerut, la acel sobor, cuviosul Sofronie, în numele poporului român, vlădică pe seama drept-credincioșilor din Ardeal. Bunul Dumnezeu i-a ascultat glasul și a înmuiat inima stăpânitorilor care au îngăduit ca românii să aibă vlădică după rânduiala Bisericii Ortodoxe de Răsărit.
Sfântul Mucenic Oprea era originar din Săliștea Sibiului și era plugar. A fost de trei ori să ceară împărătesei Maria Tereza libertate deplină pentru credința ortodoxă. În anul 1752 a fost arestat și aruncat în închisoarea de la Kufstein. După mai bine de 30 de ani soția sa, Stana, solicită noului împărat Iosif al doilea eliberarea lui măcar acum la bătrânețe. Dar nu s-a mai aflat nimic despre el, semn că murise acolo.
Preotul Moise Măcinic s-a împotrivit uniației, fapt pentru care a fost prins si întemnițat la Sibiu, unde a pătimit timp de 17 luni. A fost eliberat din închisoare cu condiția de a nu mai săvârși cele ale preoției și a trăit și a munci ca un simplu țăran.
Preotul Ioan din Galeş s-a numărat printre cei mai îndrăzneți apărători ai credinței ortodoxe, în fața oricăror încercări ale autorităților habsburgice de a impune o altă credință. În anul 1756 a fost arestat și dus în lanțuri la Sibiu. Împărăteasa Maria Tereza a dat ordin să fie dus în închisoarea cetății Deva, urmând să fie reținut acolo până la moarte. A fost mutat în închisoarea din Kufstein, de unde a și trecut la cele veșnice după ce a pătimit în robie 24 de ani pentru credința ortodoxă.
Iar curajul şi demnitatea sunt virtuțile care i-au trecut în rândul sfinților. Amin.